Dimensiunile ascunse ale motivaţiei

S-a spus pe bună dreptate că tinerii noştrii dotaţi din domeniul informaticii iau calea străinătăţii şi că este necesar să-i convingem cumva să rămână. Corect, însă până acum s-a pus accentul exclusiv pe stimularea materială. Cum să-i plătim mai mult, cum să scădem povara fiscală a angajatorilor care să-i atragă cu salarii mai generoase ca să rămână aici, să ne ajute uitându-se de fapt că totuşi salariile lor sunt cele mai mari de pe piaţa românească. S-a omis, cu sau fără bună ştiinţă să se amintească faptul că meseria de softist este o meserie liberală, motivaţia ei având şi alte dimensiuni decât cea materială. Constat cu durere că ne-am prăbuşit într-un hău al materialismului primitiv, reducând totul la bani şi am uitat că motivaţia mai are şi alte dimensiuni. Eu nu cred că Bill Gates, când a început să lucreze la ceea ce mai târziu se va numi gigantul Microsoft era orbit exclusiv de viitoarele câştiguri fabuloase. Ba mai degrabă cred că el nici nu bănuia la acea oră că peste nu prea mult timp va deveni cel mai bogat om de pe planetă. Dar sunt sigur că în acele momente era mai important pentru el să-şi demonstreze capacitatea de creaţie, dar nu ca slujbaş mărunt în simbria a cine ştie cui, ci ca antreprenor, ca stăpân al propriei afaceri. Eu cred cu tărie că sunt suficienţi tineri în România de azi de talia lui Bill Gates: inteligenţi, creativi, harnici, cu simţul iniţiativei şi dornici să se impună, să-şi creeze un nume, să se lanseze într-o afacere mai ales într-un domeniu atât de spectaculos cum este cel al informaticii. Ce constată însă ei că se petrece în România. O lipsă totală de sprijin la adresa lor, la adresa spiritului liberal.
În primul rând o hoţie generalizată şi parcă pusă sub protecţia statului, situaţie în care n-ai nici-o şansă să-ţi valorifici ideile fără a fi furat ca la drumul mare. Într-o ţară în care se fură cu nonşalanţă şi la vedere fabrici şi uzine, cam ce şansă credeţi că are proprietatea intelectuală, acest termen pe care nici 1 % din populaţie nu-l pricepe şi care este aşa de volatil. Uitaţi-vă la cum se fură în România softul din străinătate, care are în spate o armată de avocaţi şi de legi internaţionale şi vă puteţi imagina cam cum s-ar fura softul autohton.
În al doilea rând existenţa a o serie de reţele de monopol, unele vizibile cu ochiul liber, altele foarte mascate, de practică monopolistă sau de exclusivitate pe criterii formale, ceea ce înseamnă moartea intreprinderii liberale sau în tot cazul servicii sub limita oricărei neglijenţe. Culmea este că aceste reţele de monopol mafiot s-au format sau s-au consolidat şi sub un guvern care avea în componenţă un partid ce propovăduia liberalismul. Cel mai elocvent şi cel mai semnificativ exemplu îl constituie Romtelecom la care aş mai adăuga casta notarilor şi lista ar putea continua.
În al treilea rând un zid de netrecut al birocraţiei sau al unor condiţii de o absurditate de necrezut. Dacă Bill Gates s-ar fi născut în România şi ar fi dorit astăzi să pună bazele companiei Microsoft n-avea nici o şansă. Dacă stătea la bloc, cum stau majoritatea tinerilor de astăzi, ar fi trebuit să se ducă la Asociaţia locatarilor să le ceară un aviz. De ce? Potrivit logicii legislatorului, ca să demonstreze că activitatea lui nu-i deranjează pe vecini. Dar de ce nu se duc să ceară avizul Asociaţiei de locatari cei care folosesc un televizor sau un aparat de radio, căci folosirea acestor două aparate electrocasnice amintite mai sus deranjează mult mai mult pe vecini decît un calculator? Apoi tânărul în cauză ar trebui să ia avizul de la protecţia muncii, de la direcţia de sănătate, de la Sanepid, de la Pompieri….. Şi de fiecare dată se prezintă un inspector deosebit de isteţ care te face să înţelegi că treaba e tare dificilă şi dacă nu mişti din urechi s-ar putea să te prindă pensia fără aviz…. Ba mai îţi dă şi o amendă usturătoare că, potrivit normelor în vigoare n-ai tulumbă sau trusă de prim ajutor pentru accidentele chimice…
Astfel că un tânăr român care are o idee în informatică, care se simte capabil să şi-o realizeze, dacă nu singur, atunci cu doi trei prieteni constată că în România există un imens eşafodaj de stat menit parcă să-l descurajeze, deşi pe toate drumurile i se promite sprijin. Mai constată că poate să se angajeze rob la un stăpân care prin 1990 a fost iute de mână şi şi-a tras un srl universal, capabil să producă potcoave dar şi soft, lucru care astăzi nu se mai poate face decât cu o grămadă de bani şi cu o imensă cheltuială de timp, şi care nu e în stare să înţeleagă mai nimic din ce-i explică tânărul, sau dacă înţelege îşi va însuşi rapid şi fără scrupule ideile lui. Ce vină are el, tânărul, că în 90 era elev. Ce vină are el, tânărul că s-a născut în România de astăzi.
Şi ca să nu o mai lungesc, cred că în România lucrurile vor merge mai bine dacă tinerii vor constata că există o motivaţie profundă, nu numai materială, de a-şi valorifica capacitatea creatoare aici, de a-şi forma un nume, o personalitate şi un prestigiu care, automat ar trebui să însemne şi bani. Cu alte cuvinte că e loc şi pentru ei, nu numai pentru cei ce s-au realizat în anii 90-93. Dacă nu vom rezolva rapid această problemă, dacă nu vom trece de la vorbe la fapte, mă tem că tineri vor pleca în continuare. Şi, din nefericire, vor pleca cei mai valoroşi, cei de tipul Bill Gates.

Ioan Albescu

  1. #1 scris de Catalina, 3 martie 2011 - 16:29

    Perfect adevarat. Lucrez ca dezvoltator de soft. Nu sunt geniu, nici pe departe. cel putin vad foarte multi in jurul meu, cu adevarate talente si pasiuni pentru multele directii din IT.
    Ce este mai trist: mergi la un interviu si stii mai multe decat intervievatorul. si se intampla, credeti-ma, puteti sa-i mai intrebati si pe altii. Ori dai peste manageri care nu au in spate o iota de background de programare, sau macar cunostinte de business analist. Nu, si mai mult de atat nu cunoaste “preturile” si cum sa cantareasca “valoarea” unui bun programator si la final, cand eventual accepti un salariu de caompromis cat de cat, pentru ca ai putea face ceea ce-ti place, si accepti un salariu sub nivelul tau (nu cu mult, dar totusi sub) vine cu remarca: si am senzatia ca ti-am dat cam mult, ca eu nu stiam preturile. Pai nene, fa-ti bien tema inainte, documenteaza-te si te rog sa ma apreciezi apoi! Da, si sa nu mai vorbesc ca daca esti femeie programatoare (dezvoltator Java) se uita la tine neincrezatori si oricat ai vrea tot nu obtii salarii pe care un barbat cu aceleasi cunostinte le-ar obtine.
    Sincer, in momentul asta eram plecata de 2-3 luni, doar ca cineva acolo sus s-a gandit ca decat sa ma stresez pe tema asta mai bine sa-mi ofere un copil, pe care mi-l doresc mult. Asa ca, sa vedem cum e si cu anul de maternitate!
    Numai bine, Catalina

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.