Funcţionarul public modern – schiţă de portret

Dacă vreodată aţi avut de-a face cu o instituţie publică – şi sunt convins că aţi avut de-a face – aţi observat probabil multe din trăsăturile de caracter care sunt parcă cultivate în aceste adevărate maşinării de mâncat nervii oamenilor. Un adevărat portret robot al funcţionarului public (al unui anumit tip de funcţionar public – acela care ne rămâne definitiv pe retină şi în suflet pentru nervii pe care ni-i face) arată cam aşa:
– funcţionarul public mimează întotdeauna o înfăţişare de om strivit de înalte responsabilităţi. Chiar dacă copiază pe un formular câteva date, chiar dacă îţi eliberează nu ştiu ce adeverinţă o face cu aerul că mersul întregii societăţi depinde de actul său de bunăvoinţă
– funcţionarul public este întotdeauna foarte ocupat. Dacă ai ajuns în dreptul unui ghişeu sau ai intrat într-un birou nu se poate să nu fi întâmpinat cu binecunoscutul “Aşteptaţi puţin, vă rog!”. Asta în cazul cel mai fericit în care n-ai fost plesnit cu apostrofarea ţâfnoasă “Dar nu vedeţi că nu am terminat?” în timp ce ai vreme să observi că el sau ea nu a terminat încă să vorbească la telefon cu un(o) prieten(ă) sau să se scobească în nas
– funcţionarul public este intangibil. Dacă cumva eşti nemulţumit de prestaţia sa şi ai curajul să i-o spui în faţă te vei trezi cu siguranţă cu replica “Du-te domnule unde vrei, la procuratură, la minister, la Preşedenţie!”, ceea ce demonstrează cât de sigur este nu atât de faptele sale cât de protecţia spatelui pe care o are asigurată.
– funcţionarul public are întotdeauna dreptate. Dacă a spus că este nu, poţi să te dai şi peste cap că nu rămâne, dacă a spus că este da atunci da rămâne. Nenorocirea este că de regulă îţi spune nu.
– funcţionarul public este extrem de sensibil. Chiar dacă-i vorbeşti pe un ton scăzut dar ferm te poţi oricând trezi cu apostrofarea “Nu mai ţipa domnule la mine!” sau “Vă rog să vorbiţi mai politicos!”. Pe plan material, lucrurile au evoluat în rău, simptomele s-au agravat în sensul că sensibilitatea unor funcţionari publici nu mai poate fi tratată numai cu tradiţionalul pachet de ţigări sau de cafea, ci se impun împachetări cu plicuri bine garnisite şi infuzii de petreceri fierbinţi.
– funcţionarul public este şi el om. În faţa unui ghişeu, un decolteu bine pus în evidenţă la un bust robust şi proaspăt, iar într-un birou, un minijup asezonat la o tânără blondă platinată au infinit mai mare efect decât lamentările şi tânguirile vreunei babe sau zicerile exagerat de moraliste ale vreunui moş.
Enumerarea “calităţilor” ar putea continua, ne vom opri însă aici nu înainte de a remarca faptul că asemenea masochisme sunt plătite din buzunarul nostru. N-ar fi fău ca din când în când Guvernul să revadă schema şi calitatea angajaţilor iar cei care s-au nărăvit să exerseze un timp şi avatarurule celor de dincolo de ghişeu.

Ioan Albescu

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.