România SRL (III)

Chiar dacă există progrese notabile în ceea ce priveşte o serie de domenii economice şi sociale faţă de rezultatele dezastruase ale guvernării anterioare, actualul Guvern demonstrează că este în mare măsură tributar unor mentalităţi sau practice depăşite. Nu sunt sigur că această situaţie s-ar datora neştiinţei, mai ales că oamenii care lucrează acolo, în marea lor majoritate par a fi deştepţi şi şcoliţi în străinătate. Mai degrabă aş crede că nepotolita sete de înnavuţire cu orice preţ, sau influenţa unor reţele de tip mafiot care au pus stăpânire pe multe dintre pârghiile de conducere îi împiedică să se detaşeze de aceste practici. Din nefericire, această situaţie se va răzbuna cât de curând.
Despre ce e vorba! În primul rand de o umflare excesivă a aparatului birocratic. Doar cei foarte avizaţi cunosc numărul de secretari de stat (se vorbeşte că ar fi de ordinul sutelor) iar regiile autonome au luat proporţii gigantice. Dacă ar fi vorba de oameni competenţi nu ar fi nici o problemă, dar în prea multe cazuri este vorba de răsplătirea unor servicii prin “înscăunarea” pe un post pe care respectivul habar nu are să-l gestioneze. Mai mult încurcă treaba. Mai sunt apoi rudele, nepoţi şi unchi, verişoare şi mătuşi, o serie lungă de oameni care ard gazul de pomană, în special pe la regii. Ceea ce este remarcabil şi totodată regretabil este faptul că în regii coexistă într-o simbioză stranie multiple straturi de angajaţi pe pile rămase din guvernările anterioare. Nici o guvernare nu s-a încumetat s㠓cureţe” locul de “paraziţii” anteriori, ci a suprapus fără nici o jenă proprii săi oameni peste oamenii fostei guvernări. Evident, în numele intangibilităţii funcţionarului public sau a altui principiu democratic. Principiu privind competenţa este ceva depăşit de logica timpurilor moderne. Astfel se face pe lângă faptul că sunt mulţi, se mai şi ceartă între ei, pentru că politica la noi n ţară se face cu sentimente şi nicidecum cu principii.
O altă latură este reprezentată de abuzul de competenţă demonstrate de guvern sau de instituţiile subordonate acestuia. Într-o ţară democratică se pleacă de la premise că orice cetăţean este capabil şi responsabil să judece şi să hotărască în cunoştinţă de cauză. La noi guvernanţii consideră că cetăţenii sunt nişte handicapaţi mintal sau imaturi. Sigur, de multe ori se întâmplă o serie de necazuri prin care simplu cetăţean este păcălit la drumul mare, dar asta se datoreşte unui sistem de justiţie extreme de neputincios în a da o hotărâre corectă şi la timpul potrivit. În România actul de justiţie, chiar şi atunci când nu este viciat de corupţie are un drum complicat şi extreme de lung astfel că în momentul final hotărârea nu mai are practic nici un efect. În dorinţa legiuitorului de a nu se greşi s-a ajuns ca justiţia să nu mai aibă de fapt nici un efect, sau mai degrabă toate aceste aşa zise măsuri de siguranţă să fie folosite de diverşi excroci pentru a-şi atinge scopurile. Sunt nenumărate exemple care vin să confirme acest lucru. Indivizi dubioşi care au furat sau au încălcat orice lege şi care, sub acoperirea desfăşurării unor procese îşi fac în continuare de cap. Cel mai cumplit lucru este faptul că cetăţeanul nu mai are încredere să apeleze la acest instrument al dreptăţii preferând să-şi facă singur dreptate sau să nu mai facă nimic – ceea ce e la fel de grav. Revenind la abuzul de competenţă sunt de semnalat doar două exemple care vin să dezvăluie o mentalitate departe de democraţie şi de economia de piaţă. Primul este legat de dorinţa guvernanţilor de a acapara diverse activităţi lucrative. Ministerul muncii, spre exemplu şi-a înfiinţat un oficiu de plasare a forţei de muncă în străinătate. Se preconizează înfiinţarea unei fel de bănci în care se vor depozita banii de garantare a salariilor. O altă bancă de stat (probabil CEC-ul) va fi folosită pentru depozitatea asigurărilor de cutremur. Deviza sau pretextul sub care se desfăşoară sau se vor desfăşura aceste activităţi economice este că particularii nu prezintă încredere. Dar ce încredere poate să mai aibă cineva în ţara asta în care cam toate marile ţepe au rămas nepedepsite. În timp ce guvernanţii dau asigurări la Comunitatea Europeană că vor privatiza ce a mai rămas de privatizat, se crează structuri noi de stat care în plus vor spori şansa de extindere a corupţiei. Pentru că atunci când un organism de stat manipulează efectiv sume imense (cum au fost băncile de stat), indiferent că sumele nu sunt ale statului, există probabilitatea ca anumiţi funcţionari să se murdărească pe mâini cu aceşti bani.
Un alt gen de abuz de competenţă este reprezentat de recenta ordonanţă a guvernului privind instalarea centralelor termice. Există organisme ale statului care au atribuţiuni în acest sens, există reglementări internaţionale stabilite şi adoptate de organisme specializate, în acest context fiind abuziv şi absurd ca un organism politic – recte guvernul – să decidă în privinţa detalii tehnice. Este limpede pentru oricine că de fapt sub pretextul unor reglementări tehnice pentru care nu are competenţă guvernul doreşte să-şi impună o decizie politică. şi în acest caz cei care ne guvernează socotesc că suntem prea tâmpiţi ca să ne dăm seama de aberaţiile pe care le produc. Culmea este că prin modul în care acţioneză guvernul nici nu se gândeşte că introducerea pe scară largă a centralelor de bloc sau apartament ar elimina una diontre cele mai păguboase regii şi asta fără nici un efort al statului, confirmând deci voinţa României de a privatiza sau elimina sectorul economic de stat. Lor le este mult prea dragă această instuţie de stat în care au depozitat atâta clientelă politică şi care, probabil reprezintă o imensă vacă de muls la care nu au de gând să renunţe chiar dacă îşi încalcă flagrant cuvântul în faţa insituţiilor europene.

Ioan Albescu

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.