Tragedia moldovenească

S-au încheiat alegerile din Republica Moldova. Se pare că au ieşit comuniştii la putere. Observatorii străini confirmă acest fapt. Tinerii însă contestă această situaţie. Protestele lor paşnice s-au transformat pe alocuri în manifestări violente. Regimul comunist de la putere acuză România de instigare şi de sprijin al manifesărilor violente. Ambasadorul României în R. Moldova este declarat persona non grata iar cetăţenilor români li se introduc vize de intrare în Republica Moldova. Proteste energice din partea MAE şi declaraţii sforăitoare din partea politicienilor români. Situaţia este confuză, comunitatea europeană limitându-se la statutul de observator atent.

De fapt care este realitatea alegerilor din Moldova, atâta timp cât fiecare dintre părţile din conflict susţin contrariul. S-au fraudat alegerile sau protestele sunt cauzate de frustrările celor care au pierdut? E cazul să fim lucizi şi să judecăm cu mintea şi nu cu inima. Cred că alegerile au fost, în mare măsură, corecte. Adică ele exprimă părerea majorităţii cetăţenilor moldoveni care au apreciat că partidul comuniştilor merită să conducă în continuare. Tragedia este că acest vot a fost dat de o populaţie îmbătrânită, sau partea îmbătrânită a populaţiei care preferă să trăiască prost decât să încerce să se schimbe. Marea majoritate a tinerilor sunt plecaţi în străinătate să facă bani. Cei rămaşi sunt disperaţi, căci realizează că încă patru ani cu comuniştii s-ar putea să-i termine. Nenorocirea lor este că nu au avut răbdare şi nu au ştiut să-şi convingă părinţii că greşesc optând pentru comunişti. Acum vor să forţeze lucrurile. Chiar dacă o să reuşească, nu vor avea şanse de succes. Ceea ce este destul de clar la ora actuală este că Occidentul I-a trădat. Copii aceştia văd cât se poate de clar ipocrizia unor puteri care proclamă sus şi tare nişte principii pe care sunt în stare să le calce în picioare dacă propriile interese le-a cer. Pe de altă parte fără să convingă populaţia îmbătrânită nu se poate face mare lucru. Experienţa Iranului în care şahinşahul Pahlavi a forţat nota încercînd să ardă etape este cât se poate de convingătoare. Irianul nu numai că nu a devenit o ţară modernă, dar a resimţit un recul care a proiectat-o în plin Ev Mediu.

Poate că e mai bine ca cei bătrâni să simtă pe propria lor piele incapacitatea puterii comuniste de a rezolva probleme crizei. Uneori, mai rău poate însemna, cu puţină răbdare, mai bine. Asta dacă nu vor pleca şi puţinii tineri şi va rămâne Moldova cu o medie de vârstă catastrofală şi va da faliment. Să sperăm că nu va fi aşa.

Ioan Albescu

11. aprilie 2009

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.