Traian Băsescu şi Scrisoarea a III-a

Pe vremuri circula un banc interesant. Cică Stalin, pe patul de moarte, l-ar fi chemat pe Hrusciov şi, înmânându-i trei scrisori, i-ar fi dat următorul sfat: uite, Nichita, îţi dau aceste trei scrisori şi te povăţuiesc ca atunci când în ţară vor fi vremuri grele, când poporul se va răscula acuzându-te că nu ştii să urmezi calea cea bună să deschizi câte o scrisoare, pe rând, aşa cum le-am numerotat eu! Şi după acest sfat Stalin ar fi murit lăsându-l pe Nichita Hrusciov mai mare peste URSS. A trecut o vreme cu linişte, dar apoi lucrurile s-au tulburat, mulţimea a început să vocifereze, să iasă pe străzi şi să facă gălăgie că lucrurile nu sunt în ordine. Atunci Hrusciov a deschis prima scrisoare pe care era scris un scurt mesaj: dă vina pe americani! Cât ai bate din palme Hrusciov convoacă un Congres al PCUS în care acuză cu mânie proletară SUA pentru toate nenorocirile abătute asupra URSS. Ca prin miracol lucrurile s-au potolit, mulţimea s-a liniştiti şi vremurile s-au mai îmbunătăţit. Mai trece un timp şi tulburările din nou apar. Hrusciov dă fuga la scrisori şi deschide a doua scrisoare. Textul era şi de data asta scurt: dă vina pe mine! Imediat Hrusciov convoacă Congresul PCUS şi îl demască pe Stalin ca fiind la originea răului, că el îi lăsase o grea moştenire de care acum suferă poporul! Lucrurile s-au liniştit şi de data asta spre marea satisfacţie a lui Hrusciov. Mai trece un timp şi apele iară s-au tulburat. Hrusciov, cu încrede şi speranţă, apelează din nou la scrisori, la ultima. Ce credeţi că scria în această ultimă scrisoare!!!??? Un text scurt: scrie trei scrisori şi dă-le la cine crezi tu!!!
Bancul mi s-a părut extrem de semnificativ pentru esenţa comunismului, pentru mecanismele care caracterizau o societate bazată pe frică şi ură. Victoria comunismului în ţarile est-europene şi în special în Rusia s-a bazat printre altele pe ura canalizată împotriva unui duşman, nu mereu acelaşi! Într-o primă fază la noi, în România, duşmanul s-a numit burghezo-moşierimea pe fondul luptei împotriva imperialismului american (scrisoare întâia). Toată masa pauperă a fost asmuţită împotriva acestui monstru cu chip uman, mergându-se până la exterminarea sa fizică. Când problema a căpătat o “soluţie finală” s-a inventat următoarea ţintă: chiaburimea! Şi cu acest “duşman al poporului” s-a lucrat fără menajamente şi a fost lichidat. În lipsă de alt pericol public s-a scos de la naftalină greşelile inaintaşilor. Ceauşescu l-a înfierat pentru crimele săvârşite pe însuşi Gheorghe Gheorghiu Dej (scrisoarea a doua). La vremea la care circula bancul pe care vi l-am expus, nici prin cap nu ne trecea că s-ar putea atinge şi etapa cu a treia scrisoare (dar în secret cu toţii speram). Astăzi avem confirmarea! Numai că bancul mi-a revenit în memorie când Preşedintele Băsescu l-a acuzat recent la o emisiune televizată de toate relele din ţară pe domnul Iliescu. Nu mi-am putut reprima un zâmbet când am identificat în metodologia domnului Băsescu aceleaşi mecanisme simple şi primitive folosite de cei care au fost “condamnaţi” recent în cadrul unui moment festiv al Parlamentului. Domnul Băsescu a nominalizat până acum foarte multe personaje, concrete sau colective care sunt vinovate de tot ce se întâmplă rău în ţara asta, mai puţin persoana sa care, dimpotrivă, este singura ce poate să ne scoată din marasm. La Capitală, domnul Băsescu a scos vinovat Consiliul care nu l-a lăsat să lucreze (prima scrisoare). La Preşedenţie, după multe căutări domnul Băsescu îl scoate vinovat pe domnul Iliescu (a doua scrisoare). Mă tem că pe 6 decembrie (dacă nu chiar mai repede) domnul Băsescu ar trebui să reacteze trei scrisori. Asta dacă nu iasă domnul Crin Antonescu care, cred eu, nu i le-ar prelua!
Ioan Albescu
28.10.2009

  1. #1 scris de viorel, 31 octombrie 2009 - 14:37

    foarte la obiect tot ce ai scris, mai ales bancul;
    felicitari

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.