Separaţia puterilor

Ceea ce este cu adevărat revoltător în ziua de azi este sentimentul cinic, de sfidare până şi a normelor de bun simţ pe care unii cocoţaţi pe scara puterii îl manifestă prin actele lor la adresa intereselor ţării şi a bunului mers al societăţii spre normalitate.
Să luăm cazul avocaţilor parlamentari. Pe de-o parte ştim cu toţii că majoritatea parlamentarilor din ţările occidentale sunt jurişti, adică acei oameni pregătiţi profesional să producă legi. Pe de altă parte cunoaştem faptul că aceia, imediat cum au ocupat o funcţie publică, şi-au abandonat fără nici un fel de somaţie sau fără nici o presiune dinafară toate preocupările legate de avocatură dedicându-se trup şi suflet noii meserii; cea de politician. şi asta în ţări în care legile sunt bine aşezate de zeci, dacă nu de sute de ani şi nu mai au nevoie decât de mici corecturi în Parlament, nu ca la noi unde într-adevăr e necesar un uriaş volum de muncă pentru a adopta legi noi în domenii sau pentru a “corecta” mai vechile legi pentru a deveni compatibile cu legile comunităţii europene în care dorim să ne integrăm. Iată deci că prin prisma celei mai simple raţiuni – aceea că e mult de lucru în Parlamentul României – nimeni, dar absolut nimeni din cei care au acceptat să reprezinte interesele cetăţeanului în cel mai important forum politic nu ar trebui să aibe un al doilea servici. Există o singură excepţie pe care aş accepta-o şi anume învăţământul: oameni de mare altitudine profesională, a căror înţelepciune şi competenţă trebuie valorificate pe multiple planuri merită să fie lăsaţi să împărtăşească din vasta lor cunoaştere tinerei generaţii în cadrul Universităţilor chiar dacă fac parte din Parlament şi cu atât mai mult dacă vor susţine cursuri de jurisprudenţă. Mă îndoiesc însă că vor avea timp… Deci prima condiţie şi cea mai evidentă din punct de vedere al bunului simţ privind incompatibilitatea dintre activitatea de parlamentar şi cea de avocat este cea a lipsei de timp. Îmi veţi zice că cei ajunşi în Parlament sunt oameni dintre cei mai capabili, în stare să ducă pe umeri două sau chiar trei slujbe. Eu însă susţin că pentru actuala şi probabil şi pentru viitoarele legislaturi nu sunt suficiente nici 24 de ore de muncă pe zi. Dacă vrei să faci cât de cât o muncă de calitate… Dacă vrei să dai rasol, îţi ajunge şi trei ore pe zi. De altfel nu mă mir de ce în actualele condiţii legile făurite de actualul Parlament sunt aşa de proaste. şi ca să nu fiu acuzat de rea credinţă, dovada e că aceste legi nici nu ies bine pe porţile Parlamentului, că imediat trebuie schimbate deoarece fac mai mult rău decât bine!!!
Sau s-o luăm din alt punct de vedere! Luaţi la întâmplare orice patron responsabil, care are tot interesul să-i meargă bine afacerea şi întrebaţi-l dacă ar fi de acord ca un angajat al său să mai facă o muncă în altă parte. Vă va răspunde că trebuie să fie nebun să-l lase să facă alt job pentru că ştie că indiferent câte ore ar presta în altă parte randamentul său ar scădea considerabil. Din nefericire, patronul parlamentarilor este statul care, se ştie, este un prost administrator şi ca atare le permite avocaţilor parlamentari să tragă chiulul. Păi nu mă mir că legile sunt aşa cum sunt dacă oamenii care mai ştiu câte ceva sunt pe la procese, poate în provincie, iar în sala jumătate goală a Parlamentului Irina Loghin şi Ion Dolănescu fredonează legislaţie…
Paradoxal este că dacă în actuala formulă avocaţii parlamentari nu ar mai veni de loc pe la Parlament, legile ar putea fi chiar mai bune…. De ce?!!! Pentru că de fapt, interdicţia avocaţilor de a efectua şi activitate parlamentară şi activitate de avocatură rezidă nu în lipsa de timp, care pare importantă doar la prima vedere, ci în conflictul de interese. Chiar domnii avocaţi cunosc faptul că în orice democraţie care se respectă trebuie ca puterile să fie separate. Puterea legislativă trebuie să fie independentă de puterea judecătorească. Ori, activitatea domniilor lor tocmai acest principiu fundamental îl încalcă. Este ca în celebra zicere utecist㠓eu produc, eu controlez”. şi se cam ştie ce a ieşit! Dacă cumva există vreo bănuială că legile nefiind prea bine întocmite trebuie să fie puse în practică cu sprijinul parlamentarilor avocaţi, atunci aş fi de acord numai când la toate procesele din ţară ar pleda parlamentarii noştri pe gratis. Că dacă într-adevăr legile sunt proaste atunci cei care le-au produs aşa, să le îndrepte la faţa locului în cadrul unei perioade de garanţie care se practică peste tot. Dar nu oricum, ci obligatoriu în toate tribunalele României şi pe gratis!
Mai grav e că legile noastre sunt proaste tocmai pentru că la ele contribuie şi parlamentarii avocaţi. Orice avocat ştie că o lege limpede, care nu dă ocazia la nici un fel de interpretare echivocă conduce la o soluţie unică şi de nediscutat. Or, pentru astfel de procese aproape că nu mai e nevoie de avocat. şi cu atât mai mult de un avocat care poate să răstoarne soluţia procesului. Or, legile noastre sunt făcute în aşa fel încât cunoscătorii, adică avocaţii care au întocmit legile, să poată pleda şi pentru soluţii contra bunului simţ, dar care tocmai pentru acest motiv devin extrem de profitabile pentru pledant. Să luăm un caz recent. Toate dovezile strânse cu efort şi sacrificiu de organele abilitate pledau pentru vinovăţie şi pentru reţinerea inculpatului. Avocatul, un parlamentar ştiutor al capcanelelor inserate probabil chiar de domnia sa în textul unei legi foarte proaspete invocă o încălcare de procedură (dacă nu mă înşel, faptul că la proces în completul de judecată nu se aflau doi judecători) şi îşi eliberează clientul. Toată lumea rămâne perplexă! Deci politicianul avocat, reprezentant al partidului de guvernământ care s-a angajat la alegeri că va face şi va drege este tocmai cel care favorizează în modul cel mai cinic un tâlhar de drumul mare doar pentru a-şi încasa onorariul, probabil fabulos. Atenţie însă: un onorariu care de fapt e o cotă parte din furtul din averea publică pentru care clientul trebuia să dea socoteală în faţa tribunalului. şi atunci nu poate fi socotit acel avocat politician complice cu infractorul, măcar moral??!!! Cum mai poate el fi crezut că reprezintă în Parlament interesul oamenilor care l-au votat dacă se înfruptă fără nici un resentiment din bani furaţi de la acei tâlhari? Ceea ce mă miră este neputinţa partidelor care îi tolerează cu o suspectă îngăduinţă fără să realizeze faptul că activităţile acestor indivizi le erodează într-un mod catastrofal imaginea. Sau poate că de fapt există complicităţi mult mai complexe, că aceşti avocaţi parlametari sunt uneltele murdare ale partidului care trebuie să salveze în ultimă instanţă sponsori ai partidului care au fost suficient de proşti să fie prinşi cu mâţa în sac chiar dacă au fost superprotejaţi de către putere. Dacă e aşa atunci chiar că nu mai e nimic de făcut! Nici măcar alternanţa la putere nu mai e o soluţie!

Ioan Albescu
01 octombrie 2003

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.