Nevoia de dictator

Alegerea lui Băsescu ca Preşedinte pentru un nou mandat pare o certitudine. Sectorul de stat, mobilizat exemplar de PDL şi Guvernul României precum şi primarii PDL si-au făcut datoria. Cred că şi-au făcut datoria şi nişte băieţi deştepţi care dintr-un condei au ajustat puternic rezultatele în câteva judeţe. A contat mult şi votul celor care fugiţi în străinătate pe vremea lui Ceauşescu care au votat masiv cu Băsescu. Una peste alta am demonstrat că avem nevoie de o mână de fier care să facă ordine în România. Că nu suntem în stare să o facem prin instituţii şi că avem nevoie de un dictator. Asta m-a pus pe gânduri. Am stat şi m-am gândit mult spre exemplu asupra cauzei pentru care studenţii nord coreeni veniţi la studii în România chiar şi astăzi duc nostalgia regimului dicatorial de la Phenian. De ce nu se pot desprinde de mizeria morală şi materială a unui regim aberant şi nu sunt tentaţi de posibilităţile infinit mai mari ale unui regim semidemocratic ca la noi. Apoi mi-a revenit în minte confesiunea unui lider evreu din America faţă procesul de integrare a conaţionalilor proveniţi din estul Europei. Comunitatea evreilor din SUA – povestea personajul – analiza fiecare caz în parte şi încerca să facă mai uşoară adaptarea acestor sezrădăcinaţi. În cazul unor personalităţi cu studii superioare, eventual de specialitate şi cu potenţial de management, omul primea un mic capital de câteva zeci de mii de dolari cu care ar fi trebuit sa se lanseze în afaceri. Evident era monitorizat în primul an de un membru al comunităţiievreieşti cu experienţă în domeniu de afaceri ales pentru a nu fi excrocat. Dar în loc ca acel viitor om de afaceri să vină cu propuneri de afaceri, cu proiecte sau planuri prin care să propună diverse mecanisme prin care ar fi putut să câştige bani, venea şi întreba de fiecare data: Eu ce să fac? Iar stadiul acesta de infirmitate a iniţiativei se vădea mai accentuat la cei din fosta URSS care trăiseră mai mult timp la umbra unui tătuc. Lipsa de iniţiativă şi dorinţa de a fi sub tutelă ca în celebra Planetă a Mediocrilor pe planeta Tăntălăilor când mulţimea de capete ţuguiate solicita în permanenţă astronauţilor noi ordine pe care să le execute. (la un moment dat un astronaut vizibil iritat de insistenţa lor le dă următorul ordin: Vedeţi muntele din zare? Pasul piticului până acolo şi înapoi!, iar tăntălăii execută cu entuziasm ordinul primit!)
Ei bine, se poate pune oare întrebarea, apropo de Planeta Mediocrilor, am ajuns în acel hal în care ne comportăm ca nişte Tăntălăi? Avem oare fibra aşa de strivită încât nu putem să ne reclădim propria iniţiativă şi să avem nevoie de cineva care să ne dicteze ce să facem? Cu alte cuvinte l-am împuşcat degeaba pe Ceauşescu de vreme ce ne trebuie unul ca el la cârma ţării? Veţi sări în sus şi mă veţi contrazice că vezi Doamen contextul internaţional actual nu mai permite o asemenea ipostază. Evident că nu va mai fi ca pe vremea lui Ceauşescu, dar este limpede că poporului român i-au plăcut mitingurile lui Băsecu de zeci de mii de participanţi cu oameni aduşi cu autobuzele! Este limpede că poporul român este convins că Băsescu va rezolva toate problemele promise. Este limpede deci că aceste alegeri vor concentra în mâna lui Băsescu o putere uriaşă, într-un parteneriat promis în care instituţiile democratice, atât cât sunt ele de democratice, vor deveni inutile sau cel puţin decorative. Primul pas va fi creerea Marii Adunări Naţionale, unicamerale dominate de PDL care îl va adula pe Băsescu în şedinţe festive. Probabil că se va simţi nevoia ca mandatul de Preşedinte să fie prelungit, iar până a expirarea actualului mandat imaginaţia domnului Băsescu va găsi o interpretare originală în cadrul actualei Constituţii prin care îşi va prelungi puterea. Ironia soartei este că această situaţie a fost generată de mulţi tineri. Probabil că peste un timp unii se vor trezi la realitate şi vor părăsi ţara dar vor rămâne unii care îl vor iubi pe Băsescu spre mirarea noastră aşa cum îl iubesc studenţii nord coreeni pe Kim Ir Sen. Putem spune că avem o confirmare: doritul om nou pe care Ceauşescu l-a tot invocat trei decenii este operaţional şi a dat prima sa confirmare. Să fie într-un ceas bun!!!!

PS1 Sibienii au votat în masă pentru Băsescu, fără să realizeze că implicit au votat contra lui Johannis. Dacă până acum primarul Sibiului s-a plâns că Guvernul Boc nu i-a dat prea mulţi bani, ar trebui să fie mulţumit dacă o să primească în viitor tot atât. Evident că această situaţie o va deconta sibianul de rând. Cred că pe bună dreptate Sibiul ar putea fi numit Capitala Europeană a Tăntălăilor.

PS2 Bineînţeles că aş putea să greşesc în aceste aprecieri apocaliptice. Mai vorbim despre promisiunile lui Băsescu peste cinci ani! Eventual în parcare la Tâncăbeşti să nu ne audă SRI-ul lui Băsescu!!!!

PS3 În definitiv oare de ce mă oripilează acest rezultat atâta timp cât nu de mult prin sondaj liber şi democratic poporul român a votat că Ceauşescu a fost cel mai mare conducător român în ultima sută de ani? Peste cinci ani, după Băsescu!

Ioan Albescu
07.12.2009

Trebuie să recunosc că m-am pripit incriminându-i pe sibieni aşa de dur, eu însumi fiind sibian. Îmi cer scuze! Acum, la o analiză mai lucidă îmi pare rău, dar ceea ce este mult mai grav este starea de intoleranţă la care am ajuns eu însumi. Oare ce m-a adus aici? Ce poate să detensioneze o asemenea atmosferă?
09.12.2009

  1. #1 scris de vax-albina, 8 decembrie 2009 - 13:52

    Relax. Inchideti televizorul. Deschideti o carte de povesti. Vom rezista cumva. Iar sibienii nu au votat pentru Iohannis pentru a-l pastra la Sibiu. Ar fi trebuit sa stiti.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.