De ce Traian Băsescu nu este preşedintele meu (III)

Am făcut o pauză destul de mare ca să mă pot distanţa oarecum de impresiile mele de moment imediat după alegeri. Orice om dacă nu înţelept, măcar lucid, îşi poate pune în permanenţă întrebarea dacă nu cumva greşeşte, dacă anumite informaţii nu le-a procesat corect! Cred că a trecut destul de mult timp de la precedentul episod, că în acest răstimp s-au acumulat fapte care pot confirma sau infirma poziţia de principiu pe care am avut-o imediat după alegerile prezidenţiale. În acest context, în deplină libertate de opinie şi pe baza evoluţiei scenei politice pot spune cu îndreptăţire: Traian Băsescu nu poate fi preşedintele meu! Sunt din ce în ce mai convins că Traian Băsescu este de fapt şeful unui clan de tip mafiot instalat pe baza unei imense minciuni datorită efortului său personal chiar în fruntea României. Sunt din ce în ce mai convins că Traian Băsescu, prin exemplul său personal are o înrâurire catastrofală asupra viitorului României. Atât pe planul mentalităţii, cât şi pe plan economic şi social.
În plan mental, modelul promovat de Traian Băsescu cu privire la principiile democraţiei este nu numai departe de autentica democraţie, dar şi fals şi pervers. După opinia mea, democraţia, prin regulile sale scrise şi nescrise, în fapt reprezintă un mod de a-l respecta pe celălalt, o atitudine de ajutor reciproc, de consideraţie şi înţelegere pentru a putea să trăim cât mai bine într-o colectivitate umană. Asta înseamnă că trebuie să respectăm legile scrise (dacă se poate corect scrise) şi pe cele nescrise. Asta înseamnă în primul rând să promovăm lucrurile care ne unesc şi să încercăm să ne menajăm în ceea ce priveşte lucrurile care ne despart. Asta înseamnă un efort continuu de comunicare onestă, sinceră pentru a putea să ne armonizăm acţiunile.
În acest context, Traian Băsescu, prin toate mijlocele şi cu toate prilejurile a încercat, şi în mare parte a şi reuşit, să creeze disensiuni între diverse pături ale populaţiei, să învrăjbească grupuri sau clase ale societăţii, creind o atmosferă otrăvită, irespirabilă. Nu cred că există grup social, nu cred că există profesie asupra căreia Traian Băsescu să nu fi încercat să atragă oprobiul public. Magistraţii, pensionarii, bugetarii, profesorii, ziariştii, medicii şamd au fost pe rând ţinta lui Traian Băsescu. Ultima categorie, cea a profesiilor liberale, una dintre cele mai delicate categorii în ceea ce priveşte valoare socială a muncii este în plină decimare. Toate acestea demonstrează că Traian Băsescu nu s-a putut desprinde de un mod brutal, primitiv, total nedemocratic, specific securistic de a manipula opinia publică şi a conduce aparatul de stat după străvechiul principiu despotic: divide et impera.
Modul său de a interpreta Constituţia privind nominalizarea premierului este reprezentativ pentru lipsa de consideraţie a lui Traian Băsescu şi constituie un exemplu contraproductiv, profund nociv de exersare a democraţiei. Cum spuneam, în afara regulilor scrise mai există reguli nescrise, mai ales când regulile scrise comportă erori. Asta dacă ai bune intenţii! După cum spuneam, democraţia înseamnă în primul rând să respecţi opinia celuilalt. Cu atât mai mult cu cât această opinie este formalizată într-un act politic. Şi asta în pofida faptului că ţie nu îţi convine acea opinie sau hotărâre. Nu pot să-l respect pe Traian Băsescu atâta timp cât el nu respectă pe alţii. Nu pot să-l respect ca Preşedinte pe Traian Băsescu atâta vreme cât nu numai că ignoră, dar chiar şi striveşte cu cinism opţiunea celor care nu sunt de acord cu el. Traian Băsescu a subliniat şi cu prilejul campaniei pentru cel de-al doilea mandat faptul că este un preşedinte jucător. Fiind oarecum familiarizat cu tipul de jocuri, cred că Traian băsescu a ales greşit genul de joc. Există două tipuri de jocuri logice, pentru că exclud de la bun început jocurile sportive precum boxul sau luptele greco-romane. Mi-ar plăcea să cred că Traian Băsescu nu a avut în vedere boxul, atunci când a vorbit de maniera de a aborda politica ca preşedinte jucător, deşi tare m-e teamă că acţiunile sale aduc mai degrabă cu un fel de box la care însă domnia sa nu respectă nici măcar regulile elementare ale jocului. Să revenim însă. În domeniul jocurilor logice există două tipuri de jocuri, semnificativ exemplificate de şah şi go. Un tip de joc în care prin ascuţimea minţii îţi distrugi adversarul – şah, şi altul prin care îi demonstrezi că eşti mai bun fără să îl distrugi –go. Dar cele mai reprezentative pentru cea de-a doua categorie sunt jocurile logice în care nu te confrunţi cu un adversar, ci cu o problemă logică dificilă. De fapt jocul este o confruntare cu tine însuţi în faţa unei probleme dificile. Ei bine, l-aş accepta pe Traian Băsescu ca preşedinte jucător în această din ultimă postură de preşedinte care se confruntă cu sine însuşi pentru rezolvarea dificilei probleme a propăşirii României.
După opinia mea, de la început dar cu atât mai mult acum, Traian Băsescu nu a dorit să ajungă Preşedintele României pentru ca poporul român să prospere, intenţia lui a fost să acapareze centrele de putere politică pentru a-şi satisface toate capriciile personale şi pentru a-şi chivernisi familia, apropiaţii şi partenerii de acţiune. O dată devenit Preşedinte, Traian Băsescu nici măcar nu a obosit să simuleze o minimă neutralitate, pe faţă el se comportă în continuare ca preşedinte al partidului din care a provenit şi încearcă prin toate mijloacele să distrugă orice formaţiune sau persoană care i se opune. Recenta afirmaţie precum că i-ar fi plăcut ca Decebal Traian Remeş să îi fie ministru de finanţe este de fapt un mesaj criptat către o parte din liberalii care orbiţi de lacomie ar dori să intre la guvernare cu PDL-ul. Exemplul însă nu a fost ales prea fericit pentru că el demonstrează că ţepele din Piaţa Victoriei sunt o păcăleală de mari proporţii de vreme ce mesajul Preşedintelui este că ceea ce a făcut Remeş este o bagatelă. Sunt curios dacă acest mesaj nu va atrage un NUP intempestiv asupra dosarului “Caltaboşul” spre disperarea celor care încă mai cred într-o justiţie independentă. Gestul său de a ignora propunerea unei majorităţi parlamentare este tipic dictatorial. În loc să găsească o formulă de a convieţui cu opoziţia, acţiunile dlui Traian Băsescu sunt menite să distrugă opoziţia. În loc să stopeze fenomenul de prostituţie politică, prin gestul său de frondă la adresa principiilor democratice a stimulat traseismul politic. Blocajul la care s-a ajuns cu numirea Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care de aproape un an se conduce interimar, este un exemplu elocvent asupra modului dezastruos în care Traian Băsescu promovează principiile democraţiei.
Apropo de modul în care Traian Băsescu înţelege să aplice principiile democraţiei, mai în glumă sau mai în serios, nu suntem departe de momentul în care Băsescu ar putea scoate la mezat funcţia de premier. Ar putea să iasă transparent pe postul de TV şi să spună: care dai mai mult pentru funcţia de premier, suma fiind destinată bineînţeles, jumătate pentru familie şi jumătate pentru partid, PDL, of corse. Ei bine, trebuie să vă reamintesc faptul că acest mod de înţelegere a democraţiei a caracterizat ultimii ani de decadenţă a Senatului Romei antice, acea Romă care a inventat structurile democratice dar şi cea care le- distrus prin licitaţia posturilor de senatori. Ce-ar fi să înceapă Băsescu cu cea de premier, dacă nu cumva a şi facut-o dar fără transparenţa necesară….
Din toate aceste punct de vedere privind afectarea mentalităţii românilor pe Traian Băsescu nu-l consider a fi preşedintele meu.
Despre economic şi social, poate în curând..
PS. Îi doresc dlui Basescu multă sănătate, contrar ceea ce ar crede unii, nu sunt supărat pe domnia sa. Cum nu sunt supărat pe inundaţii sau pe cutremure. Sunt oarecum dezamăgit de unii dintre concetăţenii noştrii care cu sinceritate şi fără nici un interes material, sau din frica de mai rău au votat pentru Băsescu. Am însă speranţa ca între timp mulţi dintre aceştia să-şi fi dat seama de eroarea făcută. Am speranţa ca această lecţie să ne lecuiască de obiceiul de a crede în vorbe fără să verificăm faptele.

Ioan Albescu 5 septembrie 2010

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.