Q.E.D.

Ceea ce s-a întâmplat în Parlamentul României în cazul legilor votate “din greşeală” însă într-o unanimitate “ca pe vremea Marii Adunări Naţionale” frizează comicul dacă nu ar avea o sumbră latură tragică. Este de fapt confirmarea logică cu accent spectacular şi tragicomic a dezastrului ca urmare a opţiunii electorale la alegerile prezidenţiale din anul trecut. Desigur, au existat o serie de ipoteze catastrofice în cazul preluării preşedenţiei de către Geoană, aşa cum au existat şi o serie de scenarii catastrofice în cazul alegerii lui Băsescu. Unul dintre scenariile sumbre enunţate în cazul alegerii lui Geoană pare a avea dovezi de confirmare. Este clar pentru toată lumea că în cazul alegerii lui Geoană influenţa lui Vântu ar fi fost în ascensiune şi este tot atât de clar că acest personaj este deosebit de periculos pentru democraţie sau pentru o societate normală. Recentele stenograme demonstrează cât se poate de limpede că acest personaj malefic nu are nici cea mai mică legătură cu democraţia. Modul primitiv şi brutal, exprimarea vulgară şi lipsa totală de scrupule sunt caracteristici departe de un comportament civilizat. Un alt scenariu se leagă de o altă mostră de potenţial pericol social în cazul alegerii lui Geoană reprezentată de senatorul Cătălin Voicu, aflat actualmente după gratii. Personaj cu alură de grandoman, cu o subţire spoială de cultură, fără nici un fel de scrupule, se ocupa de “spălarea” diverselor persoane penale din anturajul dlui Geoană, sperând să obţină un post cheie în guvern. Toate aceste lucruri se cunosc şi este de bănuit că vor fi existat şi alte porcării care se cloceau în cazul alegerii lui Mircea Geoană ca Preşedinte al României. Sunt conştient că toate aceste probleme reprezentau un risc major, dar sunt în acelaşi timp pe deplin convins că arhitectura care era propusă şi acceptată în cazul algerii lui Geoană era mult mai aptă să facă faţă unor astfel de pericole decât alegerea lui Băsescu. Nimeni nu-mi poate demonstra că echilbrul destul de fragil al acestei coaliţii nu ar fi reacţionat în cazul în care presa ar fi făcut dezvăluirile cuvenite. În schimb era de aşteptat ca o dată ales Băsescu, să se instaleze o nesimţire totală la adresa doleanţelor opiniei publice. Dar nu acesta este marele pericol al alegerii lui Băsescu. Prin această alegere populaţia a optat probabil fără să realizeze acest lucru pentru debarasarea de democraţie, un câştig atat de greu obţinut prin revoluţia din decembrie 89. Dacă în cazul alegerii lui Geoană democraţia ar mai fi avut o şansă de supravieţurie, evenimentul din Parlamentul României arată cât se poate de clar că ea, în epoca Băsescu este o vorbă goală. Activitatea Parlamentului este în ultimă instanţă o tribună a democraţiei şi în acelaşi timp o scoală a demersului democratic. Totodată, democraţia autentică are avantajul de a mobiliza inteligenţa colectivă pentru înţelegerea fenomenelor sociale şi economice şi pentru creşterea calităţii vieţii. În Parlament cetăţenii trimişi să reprezinte poporul trebuie să facă efortul de a găsi cele mai inteligente formule pentru propăşirea ţării. Noi suntem departe de acest deziderat, dar alegerea lui Băsescu a curmat orice posibilitate de evoluţie pozitivă a procesului de democratizare a societăţii. Comparativ cu pericolul inflenţei nefaste a lui Vântu, care susţinea că la el în trust, fiecare trebuie să îndeplinească fără crâcnire ordinele patronului, pericolul inflenţei nefaste în cazul lui Băsescu este infinit mai mare. În cazul lui Vântu ceea ce face nu este ilegal, este doar imoral şi pierderea credibilităţii o să-l ducă la faliment, în cazul lui Băsescu crima este că a ridicat corupţia la rang de politică de stat şi a anulat inteligenţa colectivă atât de necesară democraţiei. Ce folos, spre exemplu că dl Cristian Diaconescu, ex pesedist şi actualmente uneperist a demonstrat în teorie cultură şi o inteligenţă politică ieşite din comun pentru clasa noastră politică dacă prin ataşamentul la grupul PDL a trebuit să ridice mâna necondiţionat, anulându-şi capacitatea intelectuală. Ce folos că s-au organizat alegeri uninominale dacă deputaţii şi senatorii care au migrat în zona puterii au transferat mandatul încredinţat de către populaţiei unui singur individ care ridică degetul în numele partidului. Faptul că Băsescu nu se mai străduieşte să modifice Constituţia pentru creerea unui Parlament unicameral se explică prin aceea că nu ami are nevoie, simplificare este mult mai profundă şi practic, în felul acesta Parlamentul nici nu mai contează. Contează doar domnişoara Roberta care poate să-şi permită să emită orice absurditate, înclusiv afirmaţii care încalcă în mod evident aritmetica. Toate aceste fenomene care frizează demenţa nu puteau să se întâmple dacă oamenii puterii nu ar fi avut sentimentul că sunt intangibili, că sub protecţia lui Băsescu sprijinit de serviciile secrete, pot face orice. Ei bine, aşa se comportau şi activiştii de partid din vremea lui Ceauşescu crezând că Securitatea o să-i ocrotească la infinit. Şi s-au înşelat!

Ioan Albescu 17 octombrie 2010

PS. Charles Maurice de Talleyrand, ministru de externe pe vremea lui Napoleon i-a reproşat acestuia omorul prinţului de Conde, duce d’ Enghien pe care l-a comandat spunându-i: Sire, este mai mult decât o crimă, este o greşeală! Mie mi se pare că astăzi îi putem reproşa puterii portocalii că ceea ce se întâmplă în Parlamentul României reprezintă mai mult decât o greşeală (de tehnică legislativă), reprezintă o crimă la adresa democraţiei!

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.