Incrementa atque decrementa Aulae Basescianae

Domnul Băsescu a atins o culme a expresivităţii. Mai mult cred că nu se poate! Tehnica domnului Băsescu este antiteza. Este asocierea între alb şi negru. Este contrapunere cât mai pregnanţă între bine şi rău. Evident, între binele pe care îl defineşte domnul Băsescu şi ceea ce crede domnia sa că e rău. Ceea ce de multe ori nu coincide cu realitatea. Domnul Băsescu construieste însă o realitate paralelă. În timp acest efort, multiplicat de către activiştii portocalii a născut o realitate virtuală, convenabilă domnului Băsescu.
Progresul stilistic din expresiile domnului Băsescu s-a vădit în timp. Domnul Băsescu a început cu un lucru relativ neutru: “Iarna nu-i ca vara!”, în sensul că iarna e rău, iar vara e bine! (De la bun început trebuie să constatăm că domnul Băsescu a vizat prin acest demers persoane care nu pot face un mare efort de gândire, care sunt dispuse să socotească doar în binar, adică în alb negru.) A trecut apoi la persoane concrete. Mogulii de presă versus democraţie. Evident există şi moguli buni, dar treaba asta îl cam încurcă pe domnul Băsescu. Acesta e motivul pentru care nici nu-i bagă în seamă. Pe mogulii răi însă îi urmăreşte cu încrâncenare. Mai deunăzi, cu ajutorul suitei de supuşi care votează doar dacă li se arată cu degetul cum, domnul Băsescu a introdus prin lege ideea de pericol la adresa securităţii naţionale a mogulilor răi. Evident, în concepţia domnului Băsescu securitatea naţională se identifică până la contopire cu propria securitate. A trecut fireşte la categorii politice şi socioprofesionale. A contrapus clasa politică, definită ca o “zoaie pe un geam” cu propria imaculare deontologică. Asta într-un mod implicit, pentru că nici o clipă domnia sa nu a acceptat că ar face parte din aceaşi clasă politică. În privinţa categoriilor socioprofesinale nu a scăpat una. A aruncat anatema contra medicilor care, după opinia sa iau şpagă. A înîrâtat opinia publică contra profesorilor care pe lângă faptul că dau meditaţii sau iau şpagă produc prea mulţi filozofi şi prea puţini ospătari sau tinichigii. A asmuţit salariaţii contra pensionarilor şi pe bugetari contra privaţilor. Pe militari contra civililor, pe…. şi îmi cer scuze dacă am omis vreo asociere-contrapunere. De curând însă domnul Băsescu a atins culmea expresivităţii stilistice. A reuşit să facă saltul spre abstract, alegând noţiuni mult mai profunde, cu valoare de simbol. A reuşit deci să contrapună poporul versus ţară!!!! Deşi în timp s-a bucurat de dragostea poporului, sau măcar a o parte din popor, acum, de când poporul pare cam supărat, s-a supărat şi domnul Băsescu pe el şi i-a spus-o în faţă că domnia sa iubeste mai mult ţara decât poporul. Că nu poate lăsa ţara de izbelişte de vreme ce poporul s-a cam înrăit. Opţiunea domnului Băsescu este deosebit de inteligentă. După ce domnia sa a fost dezamăgit şi chiar supărat pe consilierii din Primăria Capitalei, pe moguli cu care se întâlnea prin parcări şi care l-au trădat devenind (prin reevaluare) pericole la adresa securităţii, pe pensionari că iau pensii nesimţite, pe … etc. etc, mai nou îl dezamăgeşte şi poporul pentru că nu realizează că toate măsurile de austeritate sunt pentru binele său. Aşa că, optând pentru ţară, domnul Băsescu poate fi sigur că această entitate nu-l va dezamăgi niciodată! Inteligentă mişcare!!! Sloganul domnului Băsescu va fi deacum încolo probabil: Totul pentru ţară, nimic pentru popor! Sau poate că sloganul se va transforma în partid, că tot e disponbil domnul Oprea, recent reevaluat pentru o soartă mai bună!
Dar să trecem de la domnul Băsescu la curtea domniei sale. Căci nu pot defini altfel partidul care poartă denumirea ilegală de PDL în loc să se numească cum ar fi mult mai normal – Aula Băsesciana. Ca partid, PDL-ul se află într-o cădere liberă care se vede cu ochiul liber, dar care nu se recunoaşte de nici un portocaliu. Asta îmi aduce aminte de tipul care cădea de pe bloc de la etajul 10. La etajul 6 şi-a spus: până aici e bine!! Iar la etajul unu s-a îmbărbătat spunându-şi: de aici am mai căzut o dată! Aşa şi PDL-ul, după ce moţiunea a căzut (adică a văzut etajul unu) şi-o fi spus zâmbind îngăduitor: vezi, am mai trecut şi moţiunea asta cum a fost şi cu cealaltă şi nu s-a întâmplat nimic! Îmi pare rău că trebuie să remarc faptul că betonul dur al parterului îi aşteaptă în primăvară!

Ioan Albescu 28.10.2010

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.