Începutul sfârşitului

Lucrurile au evoluat previzibil în România. Treptat, treptat, întreaga putere a intrat sub pumnul lui Traian Băsescu. Parlamentul, prin apariţia UNPR-ului este controlat de PDL şi deci de Traian Băsescu, prin alegerea unor judecători la Curtea Constituţională şi aceasta a devenit o anexă a actualei puteri portocalii. Siguranţa şi încrederea în viitor pe care o afişează fără jenă actuala putere le crează sentimentul că sunt invincibili, măcar pe termenul de domnie a lui Traian Băsescu. Adica încă patru ani. Apar şi primele semne ale lipsei de elementare jenă, de salvare măcar a aparenţelor. Faptul că nici nu se mai discută despre Parlament unicameral arată că nu mai este necesar nici un efort pentru că actualul Parlament, aşa bicameral cum e, este sub un control desăvârşit, deci proiectul electoral care nu a făcut decât să aburească minţile celor indecişi nu mai este de actualitate. Măsurile de solidaritate cu deciziile de austeritate s-au uitat cu totul. Preşedintele nu mai donează probabil leafa sa pentru că şi-a permis să chefuiască la Predeal în rând cu bogaţii României. Nici nu s-a mai jenat să treacă cu maşina prin mulţime preferând zborul cu elicopterul. Asta a fost una din greşelile cu puternic impact la populaţie dar opinia populaţiei de mult nu-l mai interesează pe dl Băsescu care ştie că nu poate fi clintit din scaunul prezidenţial până la viitoarele alegeri. Lipsa de discernământ, pierderea simţului realităţii a mers aşa de departe încât, în momentul în care Franţa şi Germania au trimis un mesaj ultimativ sever la adresa Romaniei cu ocazia adoptării frontierelor în regim Schengen, dl Băsescu a uitat că metodele folosite în România nu merg şi în UE şi a trecut la un şantaj ordinar, metodă care alături de corupere l-au ajutat să ajungă unde a ajuns. Prin vocea dlui Baconski, care a renunţat şi la ultima fărâmă de inteligenţă cu care era creditat, a emis o ameninţare destul de brutală la adresa CE. Asta probabil a arătat, dacă mai era nevoie şi în cadrul CE, cam care este adevărata faţă a lui Traian Băsescu. Poate că se ştia, şi occidentalii, oameni pragmatici şi-au zis că atâta vreme cât Băsescu îşi face de cap în România fără să le aducă atingere intereselor proprii îl lasă în pace, dar încălcarea acestui status quo a reprezentat o gravă greşeală politică pe care dl Băsescu o va plăti cu siguranţă. Semnele acestei schimbări se fac simţite şi se vor accentua în viitor. Vectori mediatici care l-au apărat cu consecvenţă şi împotriva tuturor evidenţelor au transmis deja un puternic mesaj de desolidarizare. Dar cel mai probabil, dl Băsescu va fi abandonat de cel mai drag instrument care l-a servit cu credinţă până acum: serviciile secrete. Şi acesta este începutul sfârşitului.
6 ianuarie 2011

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.