De ce suntem o ţară anormală!? (II)

Opţiunea dlui Băsescu de a încălca principiul neutralităţii, cu alte cuvinte de a abdica de la rolul său de arbitru a atras o serie de fenomene negative greu de evaluat ca efect.
Cel mai evident şi cu siguranţă tot aşa de nociv este derapajul din domeniul presei şi când spun presă mă refer în primul rând la televiziuni care au un impact foarte mare în zilele noastre. Presa nu mai este neutră, imparţială, ci a devenit şi ea, după model prezidenţial, jucătoare. Presa ca arbitru imparţial la dispoziţia opiniei publice, aşa cum ar trebui să fie într-o situaţie normala, nu prea mai există în România. Din câine de pază, presa a devenit viperă toxică. Televiziunile s-au împărţit în două tabere: una care susţine prin toate mijloacele puterea de regulă atacând opoziţia şi alta care atacă prin toate mijloacele puterea. Situaţia a devenit aşa de evidentă încât nu se mai iau nici măcar măsuri de precauţie pentru a se salva aparenţele. Lucrurile a scăpat de sub controlul CNA-ului, alt arbitru care pare că şi-a abandonat neutralitatea preferând postura de jucător. Ce e drept mai discret… Mai toate normele deontologice au fost abandonate. Ziaristul, în loc să fie un arbitru în arena mediatică de luptă a reprezentanţilor partidelor, în loc să medieze şi să favorizeze expunerea ideilor şi acţiunilor partidelor, a devenit un factor de propagandă în favoarea uneia dintre părţi. Reprezentanţii partidelor nu ating virulenţa de atac a aşa numiţilor jurnalişti fiind nişte palide umbre faţă de aceştia. Nivelul agresivităţii a devenit aşa de accentuat încât dintr-o dezbatere televizată nu mai poţi înţelege ce vor partidele din cauza invectivelor şi acuzelor aduse de “mediatori”. Practic dezbaterea de idei a dispărut de la televiziuni fiind înlocuită de exacerbarea unor situaţii emoţionale. Emisiunile politice de televiziune, fără excepţie, dar în grade diferite au devenit focare de isterie terorizând populaţia. Argumentul raţional a fost înlocuit de atacul la persoană, dezbaterea bazată pe construcţii logice a cedat în faţa manipulării emoţionale. Dacă eşti partizan al opoziţiei te scoate din sărite poziţia şi mijloacele imorale ale televiziunilor aservite puterii, dacă ai înclinaţii politice către putere eşti şocat de aceleaşi mijloace folosite de televiziunile puse în slujba opoziţiei. Frustrările acumulate de oameni datorită crizei la care se adaugă frustrările cultivate televiziuni au creat o psihoză în masă caracterizată de o stare de isterie accentuată. Lipsa de operativitate a justiţiei dar şi cazurile de soluţii juridice cel puţin discutabile din punctul de vedere al confortului cetăţenesc, aroganţa unor reprezentanţi ai puterii la care se adaugă penibilul unor atacuri ale opoziţiei au condus în ultimă instanţă la o drastică prăbuşire a încrederii a populaţiei în sistem şi în primul rând în clasa politică. Cu foarte puţine excepţii, toate sondajele de opinie arată acest lucru.
Semnificativ este modul în care politicul foloseşte presa. Nu se mai poate spune că presa este a patra putere, de vreme ce ea a devenit un instrument docil al puterii sau opoziţiei. Acum, în preajma alegerilor au apărut peste noapte o serie de canale de televiziune noi. Digi 24, H2.0 (mă mir că dl Lăzăroiu, părintele acestui canal nu a sezizat conotaţia negativă a asocierii cu Universitatea Spiru Haret şi a numelui care te duce cu gândul la apă – de ploaie vor zice răuvoitorii) sunt doar două care din primele zile de emisiune dovedesc resurse financiare deosebite. Or, dacă stai să analizezi spectrul televiziunilor realizezi faptul că aceste noi apariţii nu acoperă nişte goluri ci sunt create ca tunuri mediatice în vederea alegerilor. Mai ciudată este situaţia de la RCS care a abandonat postul 10 şi a lansat postul 24. (o interesantă obsesie a numerelor).
În final aş dori să remarc faptul că o altă iritare asupra telespectatorului o reprezintă prezenţa obsesivă a unor personaje care, după un timp îşi epuizează prospeţimea, nu mai au capacitatea de a genera idei noi şi pot produce efecte perverse, contrare celor urmărite de editor. Este cazul unor aşa zişi reprezentanţi ai opiniei publice care seară de seară, la aceleaşi posturi de televiziune debitează cam aceleaşi refrene. Chiar şi cei care sunt conduşi doar de regulile bunului simţ realizează faptul că prin exces, chiar şi un mesaj corect poate obţine efecte contrare. Pentru cei care ştiu în plus matematică şi au auzit de teoria catastrofelor nu reprezintă un secret faptul că prin sporirea peste o anumită limită a efortului într-o anumită direcţie, după ce efectul sporeşte cu prea puţin faţă de sporirea efortului, la un moment dat se resimte o prăbuşire a efectului la cote negative. Acest fenomen care se manifestă la nivelul de saturaţie este omniprezent în presa românească şi a produs şi probabil va produce efecte nebănuite. Oricum, pe moment şi destul de evident această stare de isterie se face din ce în ce mai prezentă în toate componentele societăţii: în familie, la serviciu, în mediul public, în politică… Mai rămâne de văzut dacă foloseşte la ceva, dacă cineva trage folos din ea.

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.