A doua lovitură de stat!

“Lovitură de stat (din franceză coup d’État) sau puci (din germană Putsch) se numeşte o răsturnare bruscă şi neconstituţională a puterii legitime a unui stat, impusă (neparlamentar) prin surpriză de o minoritate, de obicei formată din ofiţeri militari sau comandanţi paramilitari, folosind forţa. Se deosebeşte de revoluţie prin aceea că la revoluţie există o participare masivă a populaţiei la procesul de schimbare.” Aceasta e definiţia general acceptată. În esenţă lovitura de stat se opune spiritului şi principiilor democratice forţând o soluţie care nu este acceptată de către majoritate, fie că e majoritatea populaţiei, fie că e majoritatea reprezentanţilor populaţiei, adică majoritatea parlamentară. Loviturile de stat nu mai sunt în tipicul intervenţiei armate ci capătă forme noi, adaptate civilizaţiei şi uneori respectînd anumite formalităţi!
Toate demersurile USL, deşi au fost acuzate ca fiind lovitură de stat au fost constituţionale. În aceste demersuri a acţionat Parlamentul printr-o majoritate mai aproape de configuraţia iniţială decât majoritatea folsită de Băsescu care a fost foarte departe de votul popular. Deci demersul de schimbare a lui TB deşi a fost acuzat ca lovitură de stat (hoţul strigă primul hoţul!) nu a fost lovitură de stat. Toate etapele au trecut de CCR şi nu au fost reclamate că ar încălca Constituţia. Dimpotrivă, modul cum a revenit la Cotroceni TB împotriva voinţei exprimate a 7,4 milioane de cetateni e intr-adevăr o lovitură de stat!
De ce spun că ar fi o a doua lovitură de stat! Pentru că prima a fost dată de Băsescu în momentul când o majoritate parlamentară a fost călcată de acesta în picioare impunând o altă soluţie. Este vorba de momentul când o majoritate parlamentară l-a propus ca premier pe Johannis şi Băsescu a respins brutal această propunere în mod neconstituţional. Din acest moment au intrat în joc structuri secrete, de tip mafiot aflate în subordinea lui Băsescu. Nu pot garanta că acestea au fost integral cuprinse în structuri de stat, de exemplu SRI, dar pot garanta că au lucrat profesional şi cu maximă eficienţă. Matodologia a fost tipic securistă, adică au fost lucraţi operativi toţi senatorii şi deputaţii din tabăra adversă şi li s-a găsit o serie de vulnerabilităţi, lor sau rudelor lor. Apoi fie au urmat sanaje, fie oferte de nerefuzat astfel că după un timp, majoritatea care l-a propus pe Johannis a ajuns o minoritate. Modul acesta de operare se numeşte corupţie politică, tocmai flagelul pe care Băsescu îl promisese în campania electorală să-l stârpească. Mişcările au fost cu atât mai surprinzătoare cu cât au vizat oameni care nici nu te puteai gândi că vor face acest pas. Nici acum nu am înţeles ce l-a putut determina pe Cristian Diaconescu să abandoneze o doctrină şi un partid pentru care a pledat in mass media în mod foarte convingator. Nici acum nu pot întelege cum un om ca el prin structura sa de gandire de factură democratică a putut să se înroleze într-o structură eminamente clientelară, structurată mai degrabă cazon decât democratic. Singura explicaţie rămâne şantajul! Iar numărul mare de dezertări nu poate fi explicat doar prin mirajul oportunimului, ci mai degrabă prin forţa şantajului.
Acelaşi mecanism a fost repetat cu ocazia actualei tentative de suspendare, cu menţiunea că acum au fost vizate organele juridice, în concret CCR. Structura de care am vorbit, l-a ajutat pe Băsescu să infiltreze în timp în organele de vârf ale justiţiei oameni şantajabili. Numiri surprinzătoare precum cea a lui Kovesi sau Morar, ţin de acest mod de lucru. Toate posibilele propuneri au trecut prin filtrul documentarii iar persoanele în a caror biografie au fost descoperite secrete compromiţătoare, au fost numite în funcţii cheie dându-li-se de înţeles că în momentul în care ar mişca în front vor fi compromise prin devoalarea secretelor aflate. Altfel nu pot fi explicate cum niste pesonaje anonime au ajuns în funcţii de mare importanţă deşi multe alte figuri cu mult mai mare competenţă profesională au fost ignorate. Luăm cazul Zăgrean, care dacă îl analizezi ca şi comptenţă profesională ajungi la concluzia că este nul. Omul ăsta nu are decât o lucrare ştiinţifică, într-un domeniu nesemnificativ iar doctoratul, sau masteratul îi lipseşte cu desăvârşire. Pe de altă parte nu poate fi acuzat de plagiat pentru că nu a prea scris deloc. Şi totuşi Băsescu îl numeşte în CCR unde ajunge preşedintele acestei structuri juridice. Evident că o asemenea nulitate profesională îi va rămâne dator pe viaţă lui Băsescu, dar sunt convins că Băsescu nu numai pe asta se bazează, ci şi pe anumite fapte pe care Zăgrean nu le doreşte să se facă publice. Tehnica este similară, la o scară corespunzătoare cu cea folosită de comunişti în 46. Atunci au fost numiţi în funcţii de conducere oameni care nu aveau nici patru clase dar care şi-ar fi ucis şi mama dacă partidul le-ar fi cerut.
Iniţial CCR controlată de cinci persoane numitre de Băsescu nu a putut lua o hotărâre radicală, ci a dat sentimentul de onorabilitate, constatând constituţionalitatea tuturor demersurilor Parlamentului. În schimb, a reactivat condiţia cvorumului, singura şansă să-l poată salva pe Băsescu, deşi această condiţie devenise repudiată de UE.Totuşi, invalidarea sau validarea referendumului trebuia făcută de 6 judecători, deci lipsea unul.
Acum a fost lucrată operativ dna Aspazia Cojocar. Vă amintiţi probabil de reclamaţia precum că se fac presiuni, că ar fi ameninţată cu moartea. Cercetările continuă, dar între timp doamna şi-a schimbat radical opinia. A fost cerut un timp de graţie, CCR a acordat un răgaz până la 12 septembrie, se pare că lucrurile au mers mai repede aşa că s-a revenit la 31 august, ca atunci când operaţiunea s-a încheiat, adică la 21 august să se convoace CCR care a ignorat tot ceea ce ceruse de la guvern şi a adoptat o hotărâre contrară voinţei cetăţenilor care au venit la vot. Paradoxal e că dacă CCR nu impunea condiţia cvorumului, referendumul ar fi întrunit această condiţie. Mie mi se pare că asistăm la o altă lovitură de stat, de data asta împotriva voinţei poporului exprimată în cadrul referendumului.
Intrăm deci într-o perioadă în care structurile democratice construite după model european vor funcţiona de faţadă şi în mod fals. Cu adevărat, deciziile se vor lua în structurile mafiote de forţă care au scăpat după părerea mea chiar de sub conducerea lui Băsescu, acesta fiind după acest referendum sclavul acestor structuri. Faptul că a acceptat formula de alegere la masa verde şi reţinerea de a comenta după decizia CCR arată că Băsescu a devenit foarte ascultător. Pentru că deja şi el este prelucrat şi s-ar putea trezi, dacă nu este ascultător, cu dosarul său de securitate la televizor. Aceste structuri nu au scrupule în a se debarasa de oameni atunci când aceştia nu sunt ascultători. Practic am ajuns în situaţia emblematică a primei apariţii televizate de după revoluţie sub deviza lansată de Caramitru: “Mircea, fă-te că lucrezi!” Cam aşa vor proceda instituţiile noastre bicefale, care vor simula funcţionarea europeană dar vor executa conştiincios ordinele interne ale noii structuri securistice de putere.
Care sunt consecinţele. Nu cred că instituţiile sau personalităţile europene vor face efortul de a conştientiza acest fenomen. Pe ei îi interesează ca Romania să fie controlabilă, or acest mecanism va funcţiona ca uns, cu o eficienţă uluitoare. Aşa cum a funcţionat pe vremea lui Ceuşescu în timpul căruia regina Anglei şi preşedintele SUA îl considerau pe Ceauşescu un prieten de nădejde şi îi acordau sprijinul necesar. Problema este că există o mare deosebire faţă de regimul Ceauşescu: deschiderea graniţelor. Aceasta poate fi şi explicaţia faptului că există o sumedenie de avantaje pentru Occident. În primul rând exodul forţei de muncă înalt calificate va spori. Or, pe lângă materiile prime pe care un regim de acest tip le va vinde fără nici o ezitare pentru propria supravieţuire, cred că cea mai mare afacere este vânzarea inteligenţei gata instruite pe banul statului. Gândiţi-vă câţi medici gata instruiţi a pus la dispoziţie gratuit Romania pentru occident, în timp ce banii occidentului nu pot fi asimilaţi de către organismele româneşti “dotate” cu persoane incompetente dar docile. Gândiţi-vă cam cât vor costa munţii sau Delta Dunării când guvernul României nu va mai avea cu ce plăti poliţiştii şi judecătorii (că de pensionari nici nu poate fi vorba) şi va trebui să vândă aceste proprietăţi, cum vor vinde grecii insulele lor. În această atmosferă oamenii competenţi, care se vor simţi frustraţi căci nu vor putea accede la funcţii rezervate doar celor şantajabili vor alege calea exilului. Iar în Romania vor rămâne pensionarii, magistraţii, poliţiştii şi leneşii. Nici măcar hoţii nu vor rămâne căci în curând nu vor mai avea de la cine fura. Asta înseamnă faliment la nivel naţional. Mă întreb dacă tipii înteligenţi care fac parte din aceste structuri realizeaza acest lucru. Mă tem că da şi că deja au şi ei soluţii de supravieţuire în ţările calde. Iar pentru pensionari soluţia ar putea fi noul sistem de sănătate. Şi astfel, celebra zicere cum că “România este o ţară frumoasă, păcat că e populată va fi reevaluată în sensul că va fi doar frumoasă”….
28 august 2012

PS Aflu cu stupoare despre Cristi Danileţ, membru al CSM că a fost în proces cu proprii părinţi. Mi se pare incredibil, dar dacă aşa stau lucrurile şi ăştia sunt indivizii care ne judecă, nu mai am nici o aşteptare!!! Prefer să ocolesc, şi la propriu şi la figurat, “onorata” justiţie.

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.