Internetul – avantaje şi riscuri

Aş preciza de la bun început că în sfera Internetului eu includ şi folosirea calculatorului, independent de Internet, dar cum Internetul oferă informaţii sau programe pentru calculator, el este sursa majora al tuturor avantajelor sau riscurilor de care vom vorbi. Vom vorbi mai puţin de avantaje, pentru că ele sunt din ce în ce mai evidente şi tocmai acest lucru ne orbeşte şi ne face să ignorăm pericolele pe care le generează.
Iarăşi voi sublinia de la bun început că această pledoarie nu este împotriva folosirii Internetului, ci pentru o mai lucidă şi mai sănătoasă abordare a lui. Nu trebuie să uităm nici o clipă că înainte de a fi oamani suntem animale sociale cu nevoile şi cu slăbiciunile acestora. Orice fel de alterare a acestui statut este dăunătoare şi mai devreme sau mai târziu o vom plăti.
In primul rând pe Internet nu circulă întotdeauna informaţii corecte. Nu vorbesc aici de fenomenul obiectiv al evoluţiei cunoaşterii ştiinţifice. În acest context o anumită teorie ştiinţifică a secolului XII acum poate fi socotită incorectă sau cel puţin primitivă. Şi în acelaşi timp, ceea ce lumea ştiinţei consideră a fi acum drept informaţie ştiinţifică corectă este foarte probabil ca peste un timp să fie sever completată sau chiar răsturnată cu totul. Eu vorbesc de faptul că pe Internet zburdă tot felul de teorii de la cele mai naive “elaborate” de oameni de bună credinţă dar complet ignoranţi până la cele mai sofisticate excrocherii, bine puse la punct de oameni inteligenţi, cultivaţi dar de rea credinţă.
Din nefericire pentru o largă categorie de oameni care am trăit înainte de 89 acest fenomen este foarte periculos. Cu excepţia propagandei politice, în presa din România de dinainte de 89 toate informaţiile erau riguros controlate aşa că erori sau aberaţii scăpau foarte rar. Oamenii s’au obişnuit să aibă încredere în cuvântul tipărit sau difuzat şi acest lucru după 89 le-au creat serioase probleme. Fenomenul Caritas şi alte circuite financiare, fenomenul FNI şi însăşi campaniile politice în preajma alegerilor au fost întreţinute de această naivitate în a crede că tot ce apare în presă sau la televizor are acoperire şi fundamentare. Pe de altă parte multe din canalele noastre de televiziune au fost create şi funcţionează tocmai pentru a crea o imagine distorsionată a realităţii în beneficiul celui care le finanţează. Internetul ca parte din ce în ce mai importantă a mass mediei nu face excepţie de la această situaţie. Dacă la canalele de televiziune se ştie destul de bine cine e în spatele lor, pe Internet situaţia e mai confuză. Şi de asta beneficiază de regulă lichelele şi excrocii. Îmi aduc aminte cât de greu m-am obişnuit cu această situaţie imediat dupa 89 cînd citeam diverse ziare în care la unele mi se spunea că la un anumit miting au participat câteva sute de oameni iar în alte publicaţii despre acelaşi miting eram informat că a reunit zeci de mii de oameni. Culmea era că imaginile erau luate de aşa natură încât să confirme informaţiile! Atunci am realizat faptul că deontologia jurnalistică a devenit o himeră şi mi-a fost ruşine de faptul că am fost şi eu jurnalist. (Oricum ar fi trebuit să-mi fie ruşine pentru “editorialele” pe care le-am scris inainte de 89, dar deseori mă întreb dacă puteam face altceva de vreme ce nu aveam alternativă, sau adevărata alternativă era să te ratezi profesional. Pe de altă parte când văd cine judecă faptele din acea perioadă mă apucă o tristeţe iremediabilă…) Această situaţie nu produce aceleaşi daune în Occident pentru că ei sunt mai deprinşi cu aceste riscuri. Cultura occidentală cuprinde şi parametru care caracterizează riscul. Cultura noastră este serios alterată în acest sens. Din nefericire însă consecinţele sunt greu de apreciat dar cu siguranţă de mari dimensiuni. Să luăm spre exemplu regulamentul licitaţiilor publice. El are drept singur sau principal criteriu preţul minim. Şi te trezeşti în situaţia că o companie cu statut de SRL poate câştiga o licitaţie de milioane de euro numai pentru că oferă un preţ foarte mic. Nu există, de regulă nici un parametru care să ia în calcul riscul. Riscul lipsei de experienţă, riscul capacităţii de finanţare, riscul seriozităţii sau lipsei de profesionalism a celor implicaţi. Hai să ne amintim momentul de prăbuşire al circuitului Caritas. Majoritatea celor care au depus şi aveau perspectiva de a nu-şi recupera banii au fost şocaţi. Nici nu le trecea prin cap că la un aşa de mare profit ar exista asociat şi un anumit risc! Ei mergeau la sigur! A fost o primă lecţie că un câştig mare ar putea fi asociat cu un risc ridicat! A urmat apoi FNI. Aici excrocheria a fost posibilă prin atenuarea vigilenţei datorită implicării CEC-ului, de fapt datorită folosirii ca paravan a garanţiei CEC-ului. Din nou o mulţime de oameni care au reclamat pierderile, cu sentimentul că la un asemenea câştig nu ar fi trebuit să existe nici un risc. Deci trebuie să învăţăm o dată pentru totdeauna că un câştig mare e asociat cu un risc mare şi invers. Aplicat la Internet câştigul mare e că informaţia este pe gratis! Dar e sigură? Nu! Există un proverb evreiesc care spune că lucrurile pe gratis ar putea costa foarte scump! Cred că această zicere se aplică foarte bine şi la Internet. Desigur, există saituri oficiale la care informaţia este sigură, în rest există grade diferite de risc. În rest informaţia trebuie verificată şi luată cu o anumită rezervă.

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.