Relaţii personale pozitive versus relaţii personale negative

Am editat mai demult o excelentă carte scrisă de dna prof. univ. dr Irina Holdevici despre “Gândirea pozitivă”. În treacăt fie spus, dna Holdevici însăşi este un exemplu viu de gândire pozitivă. De fapt ce înseamnă, sau mai degrabă, ce am înţeles eu din această carte prin gândire pozitivă? Cheia acestei înţelegeri constă în modul în care te evaluezi pe tine însuţi. De fapt în încrederea pe care o ai în tine. Există din acest punct de vedere două abordări diferite, diametral opuse. Una prin care pe fondul neîncrederii în propriile forţe, contabilizezi doar eşecuri sau neîmpliniri. Alta prin care pe fondul încrederii în propriile forţe contabilizezi succese. Adevărul e că ambele ipostaze sunt legate de diferenţa dintre aşteptări şi realitate. Când diferenţa este prea mare, orice acţiune are rezultate departe de aşteptări şi poate fi considerată un eşec. Dimpotrivă, când diferenţa e rezonabilă, rezultatele sunt mulţumitoare dacă într-adevăr ai depus eforturi. Deseori se face comparaţia relativ la gândirea pozitivă prin modul în care vezi partea plină a unui pahar, adică contabilizezi ceea ce ai realizat. Prin gândire negativă vezi partea goală a paharului deci contabilizezi neîmplinirile.
De fapt nu aş dori să aprofundez acest subiect care, după cum spuneam este excelent dezvoltat în cartea sus aminitită. În paralel cu această temă m-am gândit la o abordare similară a relaţiilor interpersonale. În sensul că ar trebui să fie şi în acest spaţiu relaţii interpersonale pozitive versus negative. Care să fie criteriul după care s-ar defini aceste relaţii? Cred că cel mai normal ar fi să abordăm acest prin prisma competiţiei interpersonale. Cred că în fiecare relaţie interpersonală dintre două persoane există o doză mai mare sau mai mică de competiţie. În mod automat fiecare îşi evaluează partenerul cel puţin pe un criteriu şi încrearcă să se poziţioneze în funcţie de acest rezultat. Până şi în relaţiile conjugale există un asemenea proces. Cu atât mai mult în relaţii profesionale, sociale sau politice.
Modul de abordare, de privire al competiţiei poate avea doua ipostaze opuse, care definesc relaţiile interpersonale în pozitive sau negative.
Un prim mod de abordare ar fi acela în care uitându-te în permanenţă la celălalt încerci să-i depăşeşti calitaţile, performanţele. De fapt faci un efort de autodepăşire raportându-te la celalălalt. Dacă relaţia este biunivoca şi celălalt va face la fel şi deci evoluţia ansamblului va fi pozitivă. Fiecare va încerca să-şi depăşească performanţele iar rezultatul va fi pozitiv. E ca şi la o întrecere sportivă de viteză în care partenerii fug pe culoare diferite dar prezenţa celuilalt potenţându-le şi stimulându-le efortul. Ca şi la sportivi performanţele la antrenamentele individuale sunt depăşite de cele la competiţii unde există prezenţa şi efortul celuilalt. Într-o competiţie există în plus motivaţia de a-l depăşi pe celalălalt. Spiritul acestui tip de relaţie interpersonală l-aş defini ca pozitiv. Principalul efort se îndreaptă asupra ta şi constă în efortul de a te autodepăşi. Fiecare component al acestul tip de relaţie devine mai bun, mai eficient.
Diametral opus se află relaţia interpersonală negativă. Aceasta nu e centrată pe propria persoană ci pe modul în care poţi împiedica partenerul să te întreacă. Este profund negativă pentru că pe lângă faptul că nu te ajută să evoluezi, depui eforturi pentru a împiedica partenerul să evolueze. Din nefericire are mult succes pentru că se bazează pe două lucruri etern valabile. Primo: nimeni nu e perfent, deci oricine are vulnerabilităţi, a facut greşeli, are slăbiciuni şi ceva de ascuns. Duo: percepţia opiniei publice e mai sensibilă la lucruri negative decât la cele pozitive.

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.