PSIHOTESTE ONLINE

Mare tulburare mare: au fost demişi, sau mai exact şi-au dat demisia cei trei mari şefi ai serviciilor de informaţii, simbolul vigilenţei şi inteligenţei româneşti. De fapt şi-au dat demisia pentru că au demonstrat că nu sunt nici prea vigilenţi şi nici prea inteligenţi. Totuşi ceva nu se potriveşte!
La vremea când trebuiau să-i salveze pe cei trei ziarişti din Irak, au demonstrat că sunt inteligenţi, deşi nu se ştia nici cine i-a răpit, nici unde sunt exact. Şi totuşi lucrurile s-au rezolvat.
Dar dacă cumva s-au rezolvat pe bază de bani, adică a fost plătită răscumpărarea din fonduri strânse datorită activităţii lucrative a serviciilor sau datorită vreunui sponsor care dorea să se pună bine cu serviciile?!! Atunci trebuie să recunoaşteţi că manevra nu a necesitat un efort prea deosebit de inteligenţă.
Sau dacă serviciile, aşa cum au insinuat unele publicaţii au apelat la fostele servicii ale Securităţii ca să rezolve problema?! Nici în acest caz nu se poate spune că s-a dat dovadă de prea multă inteligenţă. S-a făcut, dacă se poate spune aşa, un împrumut temporar de inteligenţă.
Problema mare este nivelul cumplit de prostie sau incomptenţă de care au dat dovadă serviciile în cazul scăpării lui Haissam. Pornim de la premiza, de altfel destul de plauzibilă, că şefii de la aceste servicii nu doreau câtuşi de puţin să-şi pună în primejdie postul călduţ (dacă am fi mai riguroşi ar trebui să folosim termenul de fierbinte dar, din nefericire termenul mai are şi alte conotaţii) pe care începuseră să creadă că îl deţin pentru eternitate. Şi atunci cum poate şă-şi explice cineva eroarea de a nu-l urmări pe cel care a fost declarat cu acte în regulă unul din cei mai periculoşi terorişti ai României. Eu sunt convins că în realitate, deşi s-a afirmat contrariul, Haissam a fost urmărit. Şi de SRI, şi de DIE şi de serviciile MAI. Şi totuşi a scăpat. Ei bine, nu se putea spune în public lucru ăsta. Ar fi fost echivalent cu o declaraţie de descalificare a întregului sistem informativ. Închipuiţi-vă că ar ieşi la televizor domnul Timofte şi ar declara că o întreagă armată de agenţi care erau pe urmele lui Haissam a fost păcălită, indusă în eroare şi l-a scăpat din obiectiv. Sau mai rău, că o bună parte din această reţea de filaj, nu numai că nu a alertat instituţiile statului în legătură cu intenţia lui Haissam de a fugi în străinătate, dar l-a şi ajutat să o facă! Atunci nu numai domnul Timofte trebuia să-şi dea demisia, ci întregul aparat al SRI. Iar unii ar fi trebuit să dea socoteală în faţa Curţii Marţiale. Şi nu era bine să rămânem fără coledzi, nu-i aşa?! Aşa că domnul Timofte et comp. s-au sacrificat şi au luat asupra lor toată vina afirmând că nici nu s-a pus problema urmăririi domnului Haissam, că dacă-l urmăreau profesioniştii de la SRI ştiau acum şi ce a visat inculpatul în fiecare noapte şi ce a mâncat în fiecare zi. Cred deci că se încearcă acoperirea unei mari porcării, a unei situaţii de o grozăvenie imensă. Ar exista în mare două variante.
Primo: SRI este un mastondont enorm şi neputincios, în ultimă instanţă incompentent, doar imaginea lui aparentă şi în mare măsură făurită ca urmare a unui transfer de imagine de la vechea Securitate salvându-l până acum de ridicol. Eventuale semne în acest sens le avem de când cu „filajul” de la cofetăria Anda sau cu pitorescul situaţiei create la un moment dat de Nicu Gheară. În acest caz se pune întrebarea firească cum se poate justifica unele din multele acţiuni inteligente de care au dat dovadă serviciile de-a lungul timpului, inclusiv marele succes al recuperării ziariştilor noştrii din Irak. Explicaţia ar putea consta în faptul că în România există un serviciu oficial numit SRI, ineficient dar inatacabil pe linia unei analize a legăturilor cu vechea Securitate, şi altul neoficial, extrem de eficient, mascat într-o încrengătură de firme (unele sub patronajul SRI, altele nu, dar ajutate de SRI) şi încorporând majoritatea cadrelor fostei Securităţi, care, pe lângă activităţi lucrative, de afaceri, produc uneori, când instituţia mamă este la ananghie servicii informative de înaltă calificare şi cu un puternic impact. În cazul de faţă, adică al dispariţiei lui Haissam, probabil că cele două reţele nu s-au „înţeles” dovedind faptul că subordonarea, în aceste cazuri, este relativă. Şi mai cred că nu s-au înţeles datorită banilor. Şi poate şi datorită faptului că Haissam a înţeles la rândul lui că pericolul nu vine de la SRI ci de la vechea Securitate şi a găsit o monedă de schimb pe această filieră. Pentru că, nu-i aşa, nici Haissam nu era străin de vechea Securitate şi de unele servicii secrete străine.
Secundo: SRI este o instituţie eterogenă, formată din oameni noi, de faţadă, buni pentru a fi expuşi la discuţii şi la interviuri şi care conferă aparenţa că acest serviciu s-a reformat dar şi din oamenii vechii Securităţi care în fapt duc munca de bază într-un total anonimat încadraţi în locuri obscure ale instituţiei sau în schema sub acoperire pe care o are orice serviciu serios de acest gen. Inadvertenţele sau gafele care răzbat uneori din activitatea acestei instituţii pot fi explicate prin faptul că aceste două aripi au uneori probleme de comunicare sau există uneori probleme de principiu insurmontabile care conduc la blocaj. În plus, aripa reprezantând vechea Securitate a sporit în greutate nu neapărat prin noi angajări ci, probabil prin structurarea unei reţele din ce în ce mai puternice înafara SRI formată din oamenii vechii Securităţi în prezent prosperi oameni de afaceri. Noua reţea-structură are ca miză o mai bună eficientizare a fiecărei entităţi: SRI-ul poate funcţiona mai eficient având la dispoziţie mai multe surse de informare şi structuri de analiză a informaţiei, firmele adiacente maximizându-şi profitul prin afaceri cu instituţiile statului unde SRI-ul are un cuvânt de spus. Gafa cu Haissam poate fi explicată în acest caz (ca şi în varianta precedentă) şi datorită faptului că structura vechii Securităţi doreşte să preia total controlul având pregătite (prelucrate informativ) câteva personalităţi tinere, realmente neutre din punct de vedere politic dar tare dependente de vechea Securitate, plimbate prin multe firme, instituţii şi cu studii în străinătate care pot ocupa funcţia la vârf a serviciului fără să pună problemele clasice ale apartenenţei la vechea Securitate. Dar pentru acest lucru trebuiau ca posturile să devină vacante. Şi pentru asta i-au cerut domnului Preşedinte, cu care se aflau probabil în relaţii foarte bune, să demareze această procedură. Iar pretextul a fost fabricat chiar în interiorul instituţiilor care urmau să fie decapitate.
Indiferent care ar fi varianta reală, şi eu cred că foarte bine ar putea fi construite şi alte variante asemănătoare, toate au în comun duplicitatea SRI adică faptul că SRI-ul pare a fi nou, restructurat şi primenit dar pe fond, în activitatea sa de bază fiind controlat de structuri sau oameni structuraţi într-o reţea neoficială (de ce nu, un fel de francmasonerie) proveniţi din vechea Securitate. Această reţea, nu numai că nu l-a urmărit pe Haissam, dar eu cred că l-a şi ajutat să fugă. Din această reţea probebil fac parte o mulţime de oameni care sunt răspândiţi într-o mulţime de medii. Şi mă tem că această acţiune spectaculoasă, cu aparenţa unei bune intenţii din partea Preşedintelui să nu fie cumva ultima etapă a unui scenariu inteligent de control total al României. Pentru că acaparând aproape total resursele economice şi punând pe deplin stăpânire pe instrumentele numite SRI, DIE şi serviciul de informaţii al MAI, adică având deschisă calea de influenţă asupra forţelor politice atât din exterior, prin aceste structuri cât şi din interior prin oamenii infiltraţi de multă vreme în toate partidele se poate spune că România este condusă de vechea Securitate. Testul de adevăr al acestei ipoteze poate fi probat la numirea noului conducător al SRI. El trebuie să treacă prin Parlament. Dacă aici, unde pe mai toate problemele nici măcar în cadrul Alianţei DA nu se mai poate ajunge la un consens sau la o înţelegere, se va ajunge totuşi la adoptarea unei soluţii, atunci avem practic dovada că totul, dar absolut totul este sub control. Şi cum în fiecare rău, indiferent cât ar fi el de imens, există şi un grăunte de bine, lăsaţi-mă să vă dau vestea cea bună: lucrurile se vor linişti în România pentru că cei neliniştiţi vor fi trataţi cu maximum de competenţă şi profesionalism.

Ioan Albescu
23 iulie 2006