PSIHOTESTE ONLINE

Toată lumea se întreabă cum a fost posibil ca o mână de terorişti să pună într-o asemenea situaţie cea mai mare putere din lume, care practic n-a reacţionat de nici un fel ore întregi. Ei bine s-a putut pentru că s-a speculat ceea ce au americanii mai de preţ: libertatea. Orice român, şi presupun că orice cetăţean al fostului bloc al ţărilor socialiste care merge în America a fost uimit probabil de filozofia de viaţă americană, cu totul altfel decât suntem noi obişnuiţi. Am fost în 1975 în SUA şi, printre altele, am vizitat o mare bancă americană. Se experimenta pe atunci cartelele de credit magnetice. Se pusese la punct un sistem computerizat de informare vocală prin care calculatorul băncii îl informa pe vânzătorul de la magazin ce credit are cartele respectivă. Toate datele cartelei erau introduse prin tastatură iar de la celălalt capăt al telefonului îţi răspundea calculatorul care, într-o engleză ciudată, sintetizată vocal îţi spunea ce credit are clientul cartelei. La sfârşitul zilei facturile cumpărăturilor de peste zi ajungeau la bancă şi diminuau creditul clientului cu suma respectivă. Era clar că sistemul avea o fisură şi a urmat întrebarea firească pentru noi, primită oarecum cu nedumerire. Dacă clientul merge în 100 de magazine în aceeaşi zi şi cumpără cu o cartelă cu un credit de 100 de dolari de 100 de ori marfă de 100 de dolari adică dă o ţeapă de 10 000 de dolari, ce se întâmplă? (pe vremea aceea nu se inventase cuvântul ţeapă, dar acum mi se pare cel mai nimerit) Se poate, ne-a răspuns gazda, dar asta l-ar exclude pe client din viaţa societăţii. Nu neapărat prin arestare şi judecată, deşi ar fi urmat la sume mai mari şi acest lucru, dar mai cu seamă prin excluderea clientului din activităţile tuturor instituţiilor financiare. Acel client nu ar fi mai luat un credit de la nici o bancă din SUA, nici o societate de asigurări nu l-ar mai fi asigurat, ce mai! era un om mort din punct de vedere financiar. Şi ce era şi mai cutremurător: nu exista nici o milă pentru un asemenea om. Acest om era tratat ca un vierme! Iată deci esenţa filozofiei americane, filozofie eminamente a libertăţii dar şi a echităţii. Ai dreptul să faci orice, uneori şi lucruri absurde, dar urmează o răsplată pe măsură, implacabilă. Nu există milă, nu există toleranţă, pe cât de multe libertăţi ai, pe cât de omeneşte eşti tratat până la momentul faptei, pe atât de nemilos eşti pedepsit după. Şi culmea e că nu eşti pedepsit doar de justiţie, eşti pedepsit de concetăţenii tăi la curtea cu juraţi. Există deci o mentalitate a fiecărui cetăţean care, alături de legi, guvernează societatea americană. Mă întrebam zilele trecute cum ar funcţiona o curte cu juraţi astăzi, la noi. Ei bine, am serioase îndoieli că ar funcţiona corect chiar am avea legi aliniate la standardele internaţionale, tocmai datorită mentalităţii păguboase care ne caracterizează. Puşi în faţa faptului de a decide o pedeapsă severă, pe măsura faptei comise, marea majoritate a românilor, cred eu, ar fi exasperant de toleranţi. Asta ar explica multe paradoxuri de tipul corupţie fără corupţi pedepsiţi, vinovăţii cu vinovaţi dovediţi dar fără pedepse aspre. Dar să revenim la subiectul pus în discuţie. America nu a reacţionat pentru că în principiu fiecare e liber să facă ce vrea. Orice îngrădire a acestei libertăţi este interpretată pe bună dreptate ca un atentat la drepturile constituţionale. O dată însă făcută fapta ea va fi urmată de represalii pe măsură. Aici însă intervin două mari probleme. Aceste legi sunt pentru americani, pentru un anumit tip de civilizaţie occidentală în care şi noi vrem să pătrundem. În timp, fiecare american, fiecare cetăţean occidental ajunge să le respecte şi să-i fie frică să le încalce sau să înţeleagă că e mult mai avantajos să nu le încalci. Consecinţele cele mai grozave ale acestor legi nu stau numai în pedeapsa propriu zisă, ci şi în pierderea unor avantaje considerate în civilizaţia occidentală ca esenţiale. Ce te faci însă în cazul în care există cetăţeni (dacă-i pot numi aşa) ai globului pământesc care nu înţeleg de loc această filozofie, pe care nu-i impresionează aceste consecinţe. Cum poate să-i fie frică de consecinţe insului care se autopedepseşte cu cea mai aspră pedeapsă occidentală – pedeapsa cu moartea, care în unele legislaţii occidentale este exclusă, fiind socotită mult prea dură. Iată deci că filozofia aceasta de acordare a unor libertăţi neîngrădite devine foarte păguboasă în cazul în care cel ce se foloseşte de ele nu este acomodat cu mentalitatea occidentală. Se ridică însă o mare dilemă: cum poţi să nu îngrădeşti libertăţile unui occidental în acelaşi timp cu grevarea libertăţilor unui oriental? O a doua mare problemă este pedeapsa. Mai toate consecinţele socio-economice ale pedepsei de tip occidental nu au relevanţă pentru cel care nu face parte din acest tip de civilizaţie. Multe din ceea ce pentru un occidental reprezintă consecinţe catastrofale, pentru un oriental nu reprezintă nimic. Aici se ridică o altă mare întrebare: va găsi America o pedeapsă care va afecta dureros pe vinovat? Va înţelege SUA că pedepsele dureroase pentru americani nu au nici o relevanţă pentru orientali? Va căuta administraţia americană să găsească represalii dureroase din punct de vedere al filozofiei orientale?

Ioan Albescu