PSIHOTESTE ONLINE

„Surprize, surprize” la „Academia vedetelor” şi „Acasă”

Spuneam în episodul precedent că la multe din posturile de televiziune se petrece un fenomen bizar: o anumită stare de alienare care naşte fie schimbări dramatice de strategie, fie monştrii de emisiuni sau părţi monstruoase ale acestora. Săptămâna trecută ne-am ocupat de schimbările dramatice de strategie, astăzi ne vom ocupa de momentele isterice ale unor anumite emisiuni TV. Fac precizarea că aceste adevărate „excese” publicistice au fost luate în vizor la excelenta emisiune „Cronica cârcotaşilor”, care ar trebui să dea de gândit celor ce se ocupă cu strategia publicistică a mass-media. O bună bucată de vreme am crezut că inapetenţa mea pentru „giumbuşlucurile” petrecute în anumite emisiuni, care frizează de regulă incompatibilitatea cu normele morale, are ca explicaţie imposibilitatea mea de a înţelege aspiraţiile tinerei generaţii. Mi-am schimbat această opinie când am aflat că doi dintre reprezentanţii tinerei generaţii şi anume autorii emisiunii mai sus pomenite au cam aceleaşi opinii ca şi mine. Am tras deci concluzia că tânăra generaţie se împarte în două: o parte care apreciază excesele din aceste emisiuni şi altă parte care nu sunt de acord cu aceste excese. Întrebarea este cât de mari şi cât de importante sunt aceste segmente ale tinerei generaţii. Lăsând la o parte problema rolului educativ-instructiv al emisiunilor tv, al formării şi modelării tinerei generaţii prin mass media, bla, bla, bla, problemă de care nu se mai interesează nimeni, nici măcar CNA-ul, să vedem dacă în mod pragmatic, adică comercial, această strategie de promovare a exceselor, deseori isterice în anumite emisiuni foloseşte la sporirea audienţei. Dar mai întâi să vedem care sunt aceste excese. Am constatat că în ultima vreme au început să prolifereze tot felul de ciudăţenii care, fără a reprezenta o idee, un mesaj, nu au decât darul de a şoca. La „Surprize, surprize” o bătrânică este tăvălită în noroi şi pusă să danseze destul de sumar îmbrăcată, la „Acasă” o binecunoscută vedetă de muzică uşoară îţi dă jos chiloţii în plină emisiune şi la vedere, la „Academia vedetelor” protagoniştii sunt puşi să scormonească cu mâinile în acvarii pline cu şerpi, viermi sau gândaci. Şi lista ar putea continua. Toate aceste momente, unele dintre ele penibile sau groteşti au un punct comun: dorinţa de a şoca, de a epata. Ele fac apel nu la raţiune ci la instincte, şi, de bună seamă în acest sens au o trecere mai mare la o parte a tinerei generaţii, de regulă cea care stă mai prost la capitolul educaţie. Şi slavă Domnului există destui tineri de acest gen. Într-o primă apreciere se poate constata deci că socoteala strategilor de la aceste posturi Tv pare a fi corectă. Aceste „semnale” publicistice, chiar dacă sunt de regulă în contradicţie cu bunul simţ, vizează un segment semnificativ al tinerei generaţii – acea parte dornică în permanenţă de noutăţi nonconformiste.
La o analiză mai aprofundată se poate constata că această strategie pe termen mediu sau lung este falimentară. Pentru că ceea ce ieri era ceva şocant – să-ţi scoţi chiloţii în plină emisiune – astăzi devine banal şi va trebui să-ţi scoţi şi fusta ca să mai şochezi pe cineva. Iar mâine, ca să fii consecventă, nemaiavând ce scoate de pe tine va trebui să mai faci ceva ca să şochezi… Dacă astăzi este şocant să vezi cum cineva bagă mâna într-un acvariu cu şerpi, mâine va trebui să-l şi muşte ca să fie şocant iar poimâine să-l înghită un crocodil în direct. Cu siguranţă acest drum duce spre o incompatibilitate evidentă cu normele unei societăţi civilizate. Va veni deci un moment în strategia acestei evoluţii în care fie se va intra în mod deschis în conflict cu normele civilizate şi postul va fi penalizat de către organismele special desemnate ale societăţii (dacă nu cumva s-a şi intrat deja) pierzându-şi licenţa, fie se va plafona în această evoluţie şi va dezamăgi acea parte a tinerei generaţii dornică de noutăţi senzaţionale, pierzându-şi audienţa, atâta cât o avea. Partea mai proastă e că în urma acestor „experimente” publicistice va rămâne un public tânăr extrem de isterizat, în căutarea unor lucruri inadmisibil de şocante, rupţi complet de simţul realităţii. Din nefericire societatea va trebui să facă eforturi enorme, financiare şi educaţionale pentru a-i aduce pe aceşti tineri la stadiu de normalitate (dacă mai poate să-i aducă). Procesul mi se pare similar într-un fel fenomenului FNI în care unii s-au îmbogăţit dacă nu ilegal cu siguranţă imoral, iar societatea trebuie să plătească oalele sparte. Este o situaţie care va complica şi mai mult greutăţile originalei noastre democraţii, punând încă o piatră la temelia spectrului unei viitoare dictaturi. Căci detaşamentul de tineri isterizaţi pe plan mediatic va fi lesne de câştigat de un maestru al isteriei politice, de un tribun care astăzi se numeşte Corneliu Vadim Tudor, iar mâine în lipsa lui se va numi altfel … Şi asta, culmea ironiei, ca rezultat al celor care se laudă că vor democraţia cu orice preţ şi din partea unui segment – mass media – care reprezintă un real câştig al democraţiei, poate cel mai mare la ora actuală….

Ioan Albescu