PSIHOTESTE ONLINE

Printre nenumăratele calităţi cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe român, există una care uneori funcţionează ca un defect. Este vorba de inteligenţă! Rareori mi-a fost dat să văd un român prost! Da’ prost de tot!! În schimb am văzut mulţi români tare inteligenţi!! Nu ştiu care poate să fie explicaţia, ştiu însă că ne-am împăunat tot timpul cu acest lucru. Am auzit de exemplu afirmaţii de genul: „Românii sunt după indieni cel mai inteligent popor din lume!!” sau „Inteligenţa românului este cu mult peste media inteligenţei altor popoare!”. Este foarte probabil ca un dram de adevăr să existe în aceste afirmaţii, deşi eu mă îndoiesc că o metodologie cu adevărat ştiinţifică poate face asemenea ierarhii. Oricum, socot eu că istoria atât de zbuciumată a acestor meleaguri ne-a „triat” astfel încât, printr-o selecţie severă, nu au rămas decât cei mai inteligenţi. Toate necazurile care au năvălit peste noi pe lângă avatarurile inerente au avut şi darul de a ne fortifica şi ascuţi mintea. Poate că şi şansa de a ne fi amestecat sângele cu atât de multe popoare care au trecut pe aici poate să fie o explicaţie. Cert este deci că foarte mulţi dintre români sunt inteligenţi. Altfel nu se pot explica o serie de rezultate notabile care raportate la numărul de locuitori sunt cu mult peste medie. Avem „per capita” foarte multe invenţii şi descoperiri de vârf în lumea ştiinţei şi tehnicii, avem rezultate deosebite la olimpiadele internaţionale de matematică, fizică etc, avem un număr impresionant de specialişti în informatică care lucrează la mari firme peste hotare etc., etc. şi totuşi trăim într-o ţară în care mizeria prosperă şi balamucul se dezvoltă necontenit. Trebuie să recunoaşteţi că e un paradox. Îmi aduc aminte că prin 90, cineva cu oarecare stagiu în RF Germania înainte de 89, a venit la televizor şi a povestit următoarea întâmplare. În urma unui acord între guvernele României şi RFG, se stabilise să meargă să lucreze în Germania un număr de ingineri şi tehnicieni români. Germania occidentală avea nevoie acută de mână de lucru calificată, oamenii noştri câştigau cu mult mai bine acolo şi statul român încasa profituri serioase din această afacere. E adevărat însă că exista riscul ca specialiştii noştri să se altereze din punct de vedere ideologic, dar probabil nevoia de valută era aşa de mare că s-a trecut peste acest punct sensibil. Tipul povestea aventura prin care a trecut patronul firmei la care au fost repartizaţi românii. Neamţu’, om priceput în managementul resurselor umane s-a gândit că pentru început, ca să-i familiarizeze pe români cu exigenţele muncii capitaliste, ar trebui ca să-i repartizeze pe fiecare izolat în diverse colective formate din specialişti germani. În felul acesta ar fi învăţat şi mai repede limba şi s-ar fi acomodat mai uşor la condiţiile autohtone. Entuziasmul patronului german a fost fără de margini când a constatat că la scurt timp românii s-au adaptat perfect şi s-au dovedit adevăraţi stahanovişti, spărgând normele şi iritând sindicatele germane. Dacă românii ăştia – şi-a zis patronul german – sunt în stare de o asemenea productivitate atunci când sunt „frânaţi” de lentoarea muncitorilor germani, cam care ar fi eficienţa lor când sunt împreună şi nu-i mai împiedică nimic, adică dacă sinergia lor ar fi la maximum. Zis şi făcut! I-a strâns pe toţi românii să lucreze împreună într-un fel de mini linie de producţie autonomă. Dezastru!!! Nu numai că eficienţa nu a crescut, dar practic productivitatea nu se ridica nici la nivelul celor mai leneşi muncitori germani.
Experienţa, dacă o fi adevărată, mi s-a părut foarte interesantă şi instructivă.
Din fericire avem foarte mulţi români foarte inteligenţi, din nefericire însă mulţi dintre aceşti români foarte inteligenţi nu sunt şi foarte înţelepţi. Da’ nu sunt înţelepţi de loc!!! Deviza nenorocită a oricărui român inteligent pare a fi „Eu sunt cel mai deştept, ceilalţi sunt nişte tâmpiţi!!” şi o foarte mare cantitate de inteligenţă se consumă la români ca să demonstreze cât de tâmpiţi sunt ceilalţi. Păcat!!!

Ioan Albescu