PSIHOTESTE ONLINE

Deşi ecourile privind taxa pe TV şi Radio s-au cam domolit, o să încerc să revin asupra acestei probleme mai ales datorită penibilei prestaţii asigurate de reprezentanţii puterii pe marginea acestui act normativ.
Opoziţia, pentru că de aceea este opoziţie, a atacat în termeni foarte duri această măsură, speculând toate vulnerabilităţile acesteia – de la elementele de principiu care nu au fost pe deplin şi corect promovate, până la amănuntele tehnico-organizatorice care au prezentat defecte vizibile.
De departe, singurul argument consistent al autorilor măsurii a fost că aceasta este în acord cu normele europene, fără să susţină şi logica pentru care occidentul a dispus un asemenea demers. Acest lucru a născut pe de-o parte o stare de iritare pentru că că de-un timp ni se crează sentimentul urmăm orbeşte calea occidentului fără să înţelegem de fapt dacă această cale este potrivită şi pentru noi, şi pe de altă parte pentru că pe fondul de sărăcie şi polarizare a averilor o taxă în plus pentru toată lumea duce la exasperare. În plus, opoziţia a speculat cu abilitatea ideea că de fapt taxa este un serviciu care nefiind prestat pentru toată lumea este imoral să-l plăteasă toţi. Cu riscul de a nu fi pe placul majorităţii voi susţine logica acestei măsuri legislative.
Alături de impozite există în sistemul de contribuţii la bugetul statului aşa numitele taxe. Ele sunt de fapt nişte impozite cu destinaţie explicită. Taxa pentru sănătate, pentru şomaj, pentru cercetare, pentru educaţie etc. Aceste taxe nu sunt însă plăţi pentru servicii, ci contribuţii pentru susţinerea unui sistem dedicat unui anumit domeniu, sistem necesar într-un stat civilizat pentru bunul mers al societăţii. Raţiunea acestor taxe constă spre exemplu în faptul că eu, ca cetăţean, deşi nu apelez la doctor, fiind sănătos tun, (deci plătesc la prima vedere degeaba taxa pentru sănătate) deşi nu voi ajunge şomer, având o meserie extraordinar de căutată (deci plătesc la prima vedere degeaba taxa pentru şomaj), deşi nu am copii care să se ducă la şcoală, deci să beneficieze de educaţie gratuită (deci plătesc la prima vedere degeaba taxa pentru educaţie), totuşi sunt interesat şi îmi convine ca cei din jurul meu să fie mai civilizaţi şi să aibă un minim decent de venituri (în cazul şomerilor) şi să se simtă satisfăcător (în cazul bolnavilor). La fel se pune problema şi în domeniul educaţiei. Eu ca cetăţean sunt interesat şi trebuie să contribui pentru ca nivelul de civilizaţie să crească prin intermediul vectorilor educaţionali. Educaţie însă nu se termină niciodată (deşi unii cred că dacă au terminat o şcoală s-a terminat şi cu educaţie şi învăţătura), rolul şcolii prelungindu-se prin mass media. Cum instituţiile mass media private nu pot fi obligate să facă educaţie sau cel mult pot fi silite să nu difuzeze contraeducaţie, rolul principal de educaţie şi, m-aş hazarda să spun, de instruire permanentă îl are radioul şi televiziunea de stat. S-ar putea ca această porţie de civilizaţie să nu-ţi fie fie necesară, aşa cum nici porţia de asistenţă medicală nu-ţi este utilă sau cea de şomaj, însă merită să plăteşti pentru ca toată lumea, inclusiv cei năpăstuiţi de soartă să poată ajunge la nivelul tău astfel încât să te simţi confortabil printre oameni civilizaţi şi nu ca într-o junglă. Acesta este preţul unei lumi moderne.
Asta însă presupune ca programele radioului şi televiziunii de stat să fie ireproşabile atât din punct de vedere educativ cât şi din punct de vedere al audienţei. şi mai presupune ca radioul şi televiziunea de stat să aibă o singură sursă, aceea a acestor taxe, astfel ca să nu mai aibă atenţia împărţită între aspectul educativ şi cel comercial al programului. şi mai este un mic-mare amănunt care trebuie clarificat: circuitul banilor colectaţi din această taxă să fie unul independent de Guvern, căci altfel radioul şi televiziunea publică vor deveni şi mai obediente, în loc să-şi capete independenţa financiară se vor înrobi la modul cel mai penibil celor de la putere, aşa cum s-a întâmplat în realitate cu Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate. Pentru că la noi din nefericire una vorbim şi alta fumăm…

Ioan Albescu
22 mai 2003