PSIHOTESTE ONLINE

N-aş dori să fiu acuzat de nostalgii rebele, dar atâta vreme cât la noi, sub numele de democraţie sau de economie de piaţă se construieşte uneori cu totul altceva, inducând o reacţie firească de respingere a însăşi ideii de democraţie sau de economie de piaţă, suntem pe punctul de a compromite iremediabil aceste mecanisme, ceea ce poate conduce la o catastrofă socială şi politică.
Se pare că la noi nu există o bună înţelegere a conceptelor de democraţie şi de economie de piaţă. Poate că recenta controversă privind acordarea pentru România de către Comunitatea Europeană a statutul de economie de piaţă nu este exclusiv datorat modului în care s-au tradus nişte texte ci şi modului în care înţelegem cu totul diferit aceste aceleaşi cuvinte româneşti.
Hai să luăm câteva exemple din recenta noastră istorie postdecembristă ca să vedem cam ce înţelegem noi, românii prin democraţie şi economie de piaţă.
Imediat după decembrie 89 în mai toate intreprinderile noastre, s-a trecut în mod “democratic” la alegerea conducerii acelor intreprinderi. S-au ales directori noi, adjuncţi şi şefi de secţii, deci de sus până jos. A fost o superbă demonstraţie de populism cu efecte catastrofale. A spus însă cineva în mod oficial că acest mod de a înţelege democraţia a fost complet greşit? Că democraţia funcţionează doar în spaţiul politic şi nu în cel economic??!! Nu!! Probabil că şi în ziua de astăzi, foarte multă lume este convinsă că aşa se procedează corect şi democratic. Că asta reprezintă o democraţie autentică. Cât despre americani sau europenii occidentali, evident la ei democraţia este într-o vădită decădere, meritând să ia lecţii de la noi, cei care avem vocaţia de a da lecţii de istorie altora! În schimb, pe plan politic am adoptat în cadrul primei noastre Constituţii votul pentru liste. Vezi bine, s-a spus, e mult mai democratic ca să votezi liste, principii, ideii, simboluri şi nu oameni, potrivit ideii că la noi, cultul personalităţilor trebuie definitiv stârpit. Că pentru asta îţi trebuie vreo câteva decenii, dacă nu chiar secole de civilizaţie democrată, asta nu s-a mai spus! Şi a ieşit ceea ce a ieşit: de fapt am votat tot oameni, mai bine spus capul listelor, un Iliescu, un Vadim, un Roman, un Băsescu, iar toate relele produse de un Parlament plin de anonimi sau de lichele strecurate pe liste din varii motive, le punem în seama lui Iliescu, Vadim, Roman…. Nu cred că e corect şi nici democratic să-l acuzi pe Iliescu sau pe Băsescu de ce a făcut, spre exemplu Doru Ioan Tărăcilă sau Alexandru Sassu. Şi aceştia nu sunt deloc nişte anonimi…. Acuma nu e de mirare că există o rezistenţă îndârjită la adresa votului uninominal: toată această massă amorfă care s-a strecurat în Parlament sub titulatura unor personalităţi este în mare pericol de a-şi pierde privilegiile nemeritate şi se împotriveşte prin toate mijloacele cu putinţă pentru a compromite această iniţiativă a societăţii civile. Pentru că de ei depinde votul din Parlament pentru această iniţiativă care i-ar mătura literalmente din istorie. Nu vă faceţi iluzii că vor vota aşa ceva!!!! Iarăşi nu mai e vorba de democraţie, dacă o idee cu largă priză la masse ajunge să fie blocată de o mână de oameni.
O altă aberaţie de democraţie a trăit învăţământul. Imediat după 89 elevii şi studenţii si-au ales în mod democratic profesorii şi directorii, rectorii etc. Că au fost aleşi “democratic” membrii organismelor administrative, fie că erau directori de şcoli fie că erau rectori de instituţii de învăţământ superior sau decani de facultăţi, mai treacă meargă, dar că elevii şi studenţii au putut recuza cadre didactice mi se pare o aberaţie de mari proporţii, cu consecinţe dintre cele mai nefaste. Prea puţini dintre aceşti dascăli au fost într-adevăr culpabili din punct de vedere politic, dar şi aşa, mulţi dintre aceştia au fost promovaţi în oranismele partidului unic înainte de 89 pentru a fi reprezentativi, erau de decor, tocmai pentru că erau şi foarte buni profesionişti. Vă dau exemplu unui profesor de la Politehnica din Bucureşti – Prof. univ. dr. Vlad Ionescu – acum mort, Dumnezeu să-l odihnească pentru cât a suferit în zilele acelea, care a fost scos de la cursuri deşi era unul dintre cei mai străluciţi profesori pe care i-am avut la Facultatea de Automatică. De regulă aceste formule cu aparenţă democratică au fost exploatate din plin, ca şi la intreprinderi, de lichele şi de leneşi care erau vădit deranjaţi de oamenii competenţi şi cu exigenţe profesionale ridicate. În locul acestora au venit, nu spun de regulă, dar foarte adesea oameni incompetenţi sau puşi pe căpătuială.
O altă lovitură primită de învăţământul nostru, tot sub aparenţa de democraţie a fost prolifererarea fără nici o oprelişte a facultăţilor particulare, fenomen care a fost exploatat din plin de tot felul de excroci care în ultimă instanţă au dus în ridicol ideea de învăţământ particular. Şi acum mă obsedează imaginea proliferată de toate posturile noastre de televiziune în care un “rector” de universitate neacreditată şi-a bătut joc fără jenă, în numele democraţiei de reprezentanţii legitimi ai Guvernului care doreau să pună lucrurile la punct. Unul dintre efectele devastatoare pe care începem să le resimţim astăzi este şi acela al calităţii proaspeţilor absolvenţi de învăţământ superior. Calitate îndoielnică care nu se datorează în exclusivitate facultăţii, ci şi scolii elementare şi liceului. Proces de eroziune care nu a început, ce e drept din 89, ci mult mai devreme, din epoca în care tot ce se raporta trebuia să fie frumos şi înălţător, astfel încât toată energia “cadrelor” se consuma pe raportări, proces care însă a continuat şi după 89 de data asta impulsionat şi favorizat de democraţia noastră originală. Rezultatele la examenul organizat de Ministerul Justiţiei din noiembrie pentru admiterea în magistratură la care deşi au fost 700 de candidaţi pe 550 de locuri, nu s-au putut ocupa decât 34 de locuri şi acelea în condiţiile promovării examenului de Drept Penal cu maxim nota 6 stau ca dovadă despre degradarea învăţământului nostru. În primul rând este vorba de o disciplină pentru care nimeni nu se poate plânge de lipsă de concurenţă la admiterea în facultate. Asta înseamnă că fiecare facultate de ştiinţe juridice a putut să selecteze pe cei mai buni. În al doilea rând pentru că înainte de 89 România avea o pleiadă de străluciţi maeştri ai jurisprudenţei, mulţi dintre ei marginalizaţi datorită mecanismelor de care am vorbit anterior. Deci dacă într-un mediu atât de favorizat de soartă există o situaţie de acest gen imaginaţi-vă cam care este situaţia în domenii care momentan sunt ocolite de candidaţi, precum ingineria, construcţiile sau ştiinţele agricole. Oricum, să te ferească Dumnezeu să fii judecat de un magistrat de calibru celor proaspăt admişi în magistratură!!! Sau să fii îngrijit de un medic proaspăt absolvent al vreunei facultăţi neacreditate!! Înfunzi puşcăria nevinovat şi intri în mormânt perfect sănătos!!!
În ceea ce priveşte economia de piaţă funcţională, ea este incompatibilă cu monopolul economic. Tocmai de aceea occidentul ne cere ca marii monştri economici cu capital de stat, mascaţi în aşa zise regii să fie fărâmiţaţi şi să se concureze pe o piaţă liberă astfel încât serviciile sau produsele lor să fie din ce în ce mai bune şi mai ieftine. La noi, în pseudo economia de paiaţă, dimpotrivă, apar monopoluri economice noi, cu caracter privat care sunt şi mai feroce decât cele cu capital de stat. Ca un singur exemplu vă dau instituţia numită Dalli, care a acaparat practic toată capitala în ceea ce priveşte parcările. Nimic nu s-a schimbat în aceşti ani de când Dalli administrează spaţiile de parcare, nu s-a făcut nici o investiţie, nici măcar nu se face o minimă curăţenie a acestor locuri. Dar mint că nimic nu s-a schimbat! S-au schimbat spectaculos tarifele, şi nu în jos ci în sus!!!
Şi atunci nu mă mir că din ce în ce mai mulţi se îndoiesc de faptul că democraţia sau economia de piaţă ar sluji la ceva şi că tot mai bine era pe vremea împuşcatului. Este o datorie imperios necesară să le demonstrăm acestor oameni, nu prin vorbe, ci prin fapte, că aceast㠓democraţie” aplicată până acum la noi nu este varianta autentică şi că alternativa la autentica democraţie, adică regimul totalitarist este de neacceptat!!!

Ioan Albescu
15 noiembrie 2003