PSIHOTESTE ONLINE

Pentru început voi face două precizări. Acest apel este adresat marilor lichele, acelora care au poziţii foarte mari, în Parlament, în Guvern, în zona Preşedenţiei dar şi în rândul societăţii civile dar care sunt în primul rând oameni de afaceri. Cei care de fapt contribuie major la definirea lumii noastră, societatea românească în plină şi nesfârşită tranziţie. Lichelele care s-ar putea scrie cu majuscule – LICHELE şi nu lichelele mărunte, plevuşca, cei care se pregătesc şi aspiră să devină marile lichele. După 14 ani de tranziţie este foarte greu dacă nu cumva imposibil de a identifica cu certitudine aceste personaje deoarece se confundă cu oamenii onorabili. Au ajuns care va să zică la un asemenea grad de mimetism încât este imposibil de identificat statutul lor. Pe mulţi dintre ei presa îi numeşte, îi acuză de diferite fapte imorale, însă nu poţi să te bazezi pe aceste acuzaţii atâta vreme cât presa noastră este şi ea plină de lichele sau de unii care sunt în solda unor lichele.
În al doilea rând aş dori să subliniez faptul că nu voi face grosolana eroare (pe care a făcut-o domnul Gabriel Liiceanu în primul apel) de a mă adresa conştiinţei acestor oameni, pe simplul motiv că adevăratele lichele, şi cu atât mai mult marile lichele nu au conştiinţă şi deci demersul ar fi nul. Imaginaţi-vă cam cât de ridicol ar suna un apel către conştiinţa unor concetăţeni de-ai noştri prin care i-aş invita pe unii dintre românii de pe lista celor mai bogaţi oameni să-şi doneze avuţia strânsă prin cele mai grosolane excrocherii, prin fraudă şi mijloace imorale unor azile de bătrâni sau unor case de copii orfani… Sau să le sugerez unor abili politicieni (nu spun care!) să-şi facă un profund proces de conştiinţă, să-şi dea demisia de onoare şi să-şi golească fondurile din străinătate în folosul sistemului de pensii din România… Cred că un asemenea demers ar face să râdă şi curcile (care probabil au râs pe săturate la primul apel…). Nu, eu nu voi face un apel la conştiinţa acestor LICHELE, ci la inteligenţa lor. Şi nu mă îndoiesc că am la ce apela pentru că situaţia de azi în care nu poţi distinge marea lichea de marele om de afaceri, de managerul de succes sau de marele politician implică o mare şi rafinată inteligenţă. Deci iată apelul:

Excelenţele Voastre!
Aş dori să vă aduc un omagiu pentru talentul şi abilitatea de care aţi dat dovadă până acum ca sa ajungeţi şi să vă menţineţi în poziţiile respective! Puţini ştiu probabil ce matrapazlâcuri aţi realizat, ce excrocherii de milioane aţi pus la cale, ce capcane mortale aţi montat. Aveţi însă satisfacţia unor sume în milioane de dolari, sume ştiute sau neştiute de marele public şi sunt convins că doriţi mai mult! Cred însă că ne apropiem de un punct în care sunteţi nevoiţi să luaţi o hotărâre majoră şi poate dureroasă! Trebuie să vă schimbaţi stilul! Aşa nu se mai poate! Sau se poate dar cu riscuri din ce în ce mai mari! De fapt ce trebuie să înţelegeţi: că a venit vremea în care vechile metode atât de dragi Dvs. de spoliere a economiei naţionale, de dat ţeapă la partenerul de afaceri nu mai pot merge! A continua în acelaşi stil e sinucidere curată! Apelez la inteligenţa Dvs. şi o să vă furnizez doar două argumente raţionale în acest sens:
În primul rând pentru să suntem într-un proces continuu şi accelerat de armonizare legislativă şi în curând, chiar foarte curând, legile româneşti nu vă vor mai permite orice coţcărie, orice inginerie financiară fără a fi pedepsit grav. Bine, veţi spune, dacă legile nu ne mai permit orice, mai există speranţa bunăvoinţei judecătorului român! Ca să nu mai vorbim – veţi continua – că legile le-am făcut noi, sau în sfârşit, prieteni de-ai noştri, lăsând tot felul de portiţe de scăpare… Da, într-o oarecare măsură aveţi dreptate, dar tare mă tem că în felul acesta veţi ajunge foarte curând la tribunalele comunităţii europene şi acolo e mai greu de interpretat legile şi de convins judecătorii pentru că nu ştiu româneşte… În plus şi judecătorii români prea des judecaţi în instanţele europene vor trebui să-şi schimbe meseria aşa că vă va fi din ce în ce mai greu să găsiţi unul care să vă înţeleagă!
În al doilea rând pentru că aţi obosit! Nu, nu vreau să spun că arătaţi rău, dimpotrivă, aveţi imaginea unui prosper om de afaceri, a unui important şi sobru om politic, a unui înalt şi onorabil slujbaş guvernamental. Ceea ce însă trebuie să recunoaşteţi şi Dvs. este că nu mai sunteţi ca acum 14 ani, nu mai aveţi tupeul de atunci, rapacitatea aceea fără milă, oportunismul acela aproape desăvârşit. Anii, dar mai ales confortul v-au tocit calităţile. Ceea ce este însă foarte trist şi în egală măsură de periculos este faptul că între timp în România s-au născut şi s-au format o mulţime de oameni ca Dvs., mai tineri, mai abili dar şi mai flămânzi, mai hămesiţi, care vă aşteaptă la cotitură. Cazul deja binecunoscut al domnului Gelu Tofan şi alte cazuri pe care le ştiţi numai Dvs. şi un cerc restrâns de prieteni ar trebui să vă pună pe gânduri… Nu, nu vă mai amăgiţi cu ideea că noua Constituţie vă va garanta proprietatea. Vorba domnului preşedinte Iliescu, noua Constituţie garantează conceptul de proprietate şi nu proprietatea ca atare. Ca să puteţi fi sigur de agoniseala Dvs. trebuie să contribuiţi laolaltă cu toţi oamenii onorabili la intrarea în normalitatea occidentală şi să vă puneţi averea să producă valoare.
Apelul meu este ca în cel mai scurt timp să militaţi şi să contribuiţi prin propria Dvs. activitate pentru corectitudine în afaceri, pentru o viaţă potrivit normelor europene de comportament, să intraţi deci în panoplia adevăraţilor oameni de afaceri şi să să puteţi spune în consecinţă, precum Rockefeller: pot da socoteală de ultimul leuţ (sau, în sfârşit, ultimul miliard de leuţ) cu excepţia primului milion de dolari.

Ioan Albescu
11 ianuarie 2004