PSIHOTESTE ONLINE

Buna sa va fie inima, ziua, si zilele ce vor urma !
Referitor la punctul 1, ca sa incep cu inceputul, e adevarat ca in Biblie nu este o astfel de porunca directa „sa nu minti” (am gasit totusi una asemanatoare:”sa nu raspandesti o stire neadevarata. Sa nu te insotesti cu cel rau , ajungand un martor care pune la cale ceva rau.” Exodul 23:1,2) asa cum nu este nici porunca „sa nu fumezi” sau „nu fuma in public” . Nici porunca „nu defrisati padurile” , nici porunca „nu sricati stratul de ozon”. De acord? Unele lucruri vin din altele. De exemplu: exista porunca „sa-l iubesi pe Domnul Dumnezeul tau, si pe aproapele tau ca pe tine insuti” . Daca aceasta porunca ar fi respectata, nici minciuna, nici alte lucruri rele nu s-ar mai face, nu-i asa? Apoi , uneori minciuna este necesara cand trebuie sa te aperi poate pe tine, sau pe alta persoana de cineva care intentioneaza sa faca rau. Sa spui dusmanului adevarul nu mi se pare o idee prea buna. In Sfintele Scripturi este consemnata o intamplare de genul acesta. Este vorba de un rege israelit care a cazut in mana dusmanilor sai, si ca sa-si scape viata, s-a prefacut ca e nebun, lasand chiar sa-i curga saliva din gura intr-un mod neglijent. Acest lucru a dovedit intelepciune practica. Regele a scapat cu viata. Deci o porunca de genul „sa nu minti”, ar fi restrictiva si daunatoare uneori. Eliminand insa sursa , dispar si efectele cu timpul. Daca am iubi, nici minciuni rautacioase n-ar mai fi. Nici dezinformari, nici neglijente fiinca iubirea nu face casa buna cu minciuna, nu-i asa? Dar acolo unde dragoste nu e, la ce sa ne asteptam?
In concluzie, omul, familia sau natiunea care nu invata sa iubeasca (fiindca acest lucru se invata) , va suporta negresit consecintele care sunt multiple ,printre care si minciuna sub toate formele ei daunatoare. Dar cine a invatat sa iubeasca si iubeste , se bucura si de adevar , si de respect , si de demnitate , prosperitate s.a.m.d.
Cu dispret, ranchiuna, invidie si gelozie amara nu se poate modela , nu se poate forma ceva durabil si bun. Chiar daca faci doar o mancarica, si acolo trebuie sa pui suflet ca sa iasa buna, nu-i asa? Darmite atunci cand cresti un copil , sau cand te ingrijesti de o natiune. In plus, „cine nu iubeste nu a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este iubire”.
Referitor la punctul 2 , e foarte adevarat ca incercarile ne pot cali cum se spune. Am invatat trecand prin multe si felurite incercari , ca acestea, daca le accepti si le primesti cu sufletul impacat (fiindca daca simti frustrare nu iese nimic , dincontra e mai rau in sensul ca starea ta se va inrautatii si caracterul tau se va degrada mai degraba) , atuci , chiar daca sunt lucruri rele , incomode sau devastatoare uneori, culmea e ca ele vor produce roade bune cum este indelunga rabdare, umilinta, bunatatea, compasiunea , iubirea… „Daca cineva iti da o palma, intoarce si obrazul celalalt”. Fi dispus sa accepti chiar mai mult decat raul prin care deja treci, dar fa-o cu iubire, invatand iertarea prin lucrurile suferite. E adevarat. Totusi Dumnezeu nu ne incearca prin lucruri rele. Citeste cu atentie cartea Iov si te invit sa discutam impreuna despre aceasta carte. Dumnezeu, chiar daca permite uneori sa trecem prin situatii grele, sau rele, sau inimaginabil de rele, nu el le doreste si nu el este autorul acelor situatii. Doar le permite din motive foarte intemeiate insa nu le doreste nici macar celor rai care poate , spun doar poate ca am crede la un moment dat ca le-ar merita. Dumnezel defapt abia asteapta, sa ierte. Asa il vad eu pe Dumnezeu: indelung rabdator cu pacatosii de noi, si grabnic atunci cand e vorba de iertare. Dar sa existe parere de rau si dorinta si straduinta de indreptare. Iar aceste lucruri vin atunci cand ne simtim coplesiti de iubire.
Societatea noastra moderna si sofisticata a considerart iubirea ceva demodat si o dovada de slabiciune insa cred ca a uitat ca, la baza acestei societati moderne si sofisticate , a stat IUBIREA. Si ca cine renunta la ea , isi ruineaza din temelii „citadela” .
Referitur la punctul 3 , sunt intrtotul de acord ! Ai pus punctul pe „I” . E ADEVARUL PUR ce ai spus. Uneori , poate ca , in framantarile noastre care vin din situatia dev dualitate in care poate ajungem uneori cand trecem prin acea perioada de negare. Cand nu vrem sa recunoastem noua insine in ce situatie suntem fiindca e deplorabila si nu ne place sa o recunoastem nici fata de noi darmite fata de altii, putem ajunge sa purtam o masca. Dar tocmai fiindca suntem fiinte inzestrate cu inteligenta si intuitie , chiar si ceilalti vor observa la un moment dat si in ce situatie ne aflam , si ca ne ascundem dupa deget. Asa ca e mai bine sa fim sinceri cu noi de la inceput. Altminteri „ne furam singuri caciula” cum se spune.
„Nu ne-om mintii noi niciodata, nici alti-a ne mintii nu pot”
Referitor la punctul 4, aici si nu numai aici, avem cu totii o carenta (poate nu chiar toti, dar marea majoritate dintre noi) pe de o parte ca aruncam asa cu banutii castigati cu greu dandu-i la excroci, pe de alta parte ca nu-i cunoastem si poate nu reusim sa-i ajutam sujicient de mult pe cei cu adevarat in nevoie. E nevoie de echilibru aici.
Referitor la punctul 5 , mi se pare corect sa nu fie infatisat nicicum Dumnezeu. „Sa nu-ti faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este sus in ceruri sau jos pe pamant sau in apele de sub pamant. Sa nu te pleci inaintea lor si sa nu te lasi convins sa le slujesti , fiindca eu , Domnul(Yhwh) , Dumnezeul tau , sunt un Dumnezeu care nu tolereaza rivalitatea.”
Dumnezeu nu poate fi imaginat nici cum. e vesnic dar nu este un batran neputincios , creeaza dar nu este o femeie fiindca e Creatorul , nu creatia , e viteaz dar nu e un barbat , din aceleasi motive. Noi semanam cu El nu El cu noi in sensul ca noi ne-am insusit ceva din personalitatea Lui , nu El din a noastra.
Sa nu-l limitam printr-o reprezentare.
Referitor la punctul 6 , parerea mea este ca asa cum spune si in Sfintele scripturi, „omul vede ce izbeste ochiul” si nu stie ce esti pe dinauntru , pe de o parte iar pe cealalta parte, fiecare are un etalon despre cum ar trebui sa fie si ce ar trebui sa faca un crestin. Iar parerile sunt cam impartite fiindca si religiile sunt asisderea.
Sa auzim de bine. Sa ne fie bine la toti , iar daca se intampla sa ne mai fie si rau , sa invatam ceva bun din asta . Pe curand !

1. Eu sînt Brianna, nu-s maruisi 🙂 (mi-am dat seama cum a intervenit confuzia, deci nu-i nvoie de explicaţii)
2. Despre delicateţea aceea şi maxima discreţie, în ajutor, vorbeam că îşi va aminti cerşetorul. Ce discreţie mai mare este decît să te faci că nu vezi că te exploatează emoţional? 🙂
3. Deci Dumnezeu nu intervine şi trebuie să îndreptăm noi greşelile noastre. Mi se pare corect. Doar că nu-i aşa. Dumnezeu intervine mai des decît merităm, poate.
4. Nu facem noi gestul, nu e voinţa noastră. Vă întrebam altceva şi dumneavoastră ştiţi
5. Vă mulţumesc pentru răspunsuri şi vă asigur că vă puteţi baza oricînd- căci nu se ştie niciodată-, pe dragostea şi discreţia creştinească

Cineva spunea mai deunăzi că secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc! Las deoparte „înfăţişările” foarte diverse ale diferitelor religii şi mă opresc asupra moralei. Marea majoritate a codurilor morale ale diverselor religii se aseamnănă foarte mult. Ele se bazează în principiu pe iubirea aproapelui, pe cinste, pe respect, în primul rând respectul vieţii, al proprietăţii ş.a.m.d. Nu ştiu la ce s-a gândit Malraux, şi nu ştiu dacă el nu ar fi spus că secolul XXI ar trebui să fie mistic, dar după mine, secolul în care am intrat trebuie să se bazeze pe o morală în concordanţă cu perceptele moralei religioase, acelea comune pe care le-am enumerat. Veţi spune că aceste percepte există şi în cadrul juridic. Cred că acest lucru nu este deajuns. Văd oameni care nu cred, deci nu înţeleg să fie sinceri cu ei înşişi atunci când se închină şi se proclamă credicioşi şi în paralel fură, mint, încalcă cele mai elementare repere morale. Văd oameni care deşi se zic că respectă legea se acoperă cu hârtii pentru a fura în modul cel mai ordinar. În mod special bancherii au uitat cu totul de etică, de morală. Dacă lucrurile nu se vor schimba în acest domeniu, secolul în care am intrat va fi zguduit de mari tulburări sociale. Dacă mi-aduc eu bine aminte, IIsus s-a luptat cu zarafii în Templu. Mă întreb dacă mişcarea asta care a început în Occident împotriva lăcomiei bancherilor nu are ceva din istoria Bibliei.

Nu am scris romaneste de vreo 15 ani asa ca imi cer scuze de la inceput. Citind, va veti da seama de ce.

Daca Adam si Eva au fost primii oameni creati de dumnezeu, intreaga populatie creata dupa ei are la baza incestul. Deci pina la Moise, cind incestul a fost interzis de legile mozaice, umanitatea … s-ar putea numi mai corect „animalitatea.” (joke 🙂 )
Imi este imposibil sa cred in perfectiunea creatiei lui d-zeu din moment ce „face greseli” si le „corecteaza” pe parcurs.
As vrea sa am raspunsuri la intrebari de genul : « De ce, doamne, permiti monstrilor sa violeze copilasi? », «De ce, dumnezeule atotcunoscator, lasi sa moara de foame si de sete copii in Africa? », «De ce, daca existi, (vorbim la absurd) permiti sa existe un inamic atit de diabolic (continuam sa vorbim la absurd) care iti distruge imperfecta ta creatie, din moment ce atotputernicul esti tu ?»
Inteleg ca oamenii au nevoie de o directie morala insa refuz sa cred intr-o religie/«metoda de disciplina» care ameninta cu chinuri vesnice pe de o parte si pe de alta sustine liberul arbitru.
Caracteristicile umane dupa pacatul imaginar ,sint descrise in Romani 3:10-12 : „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.”
Sondajele de opinie recente indică faptul că 77% dintre evanghelicii de azi cred că fiinţele umane sunt în esenţă bune demonstrind incontestabil faptul că creştinismul contemporan este într-o criză serioasă.
No, ziceti si voi, eu de ce sa accept ca sint un experiment nereusit?

La fel ca dumneavoastra, ma situez undeva la mijlocul spectrului credinta-necredinta,
dar am fost frapat de complementaritatea situatiilor in care ne aflam. In timp ce Romania
este una dintre cele mai religioase tari din Europa, comunitatea in care traiesc eu tinde
in mod evident catre extrema cealalta. Vreau sa
va asigur ca vulnerabilitatea psihologica fata de crediciosi despre care vorbeati, o
resimt si eu poate chiar mai acut cand discut cu un ateu, pentru ca acesta are invariabil
raspunsuri clare, verificabile si sigure (cel putin in aparenta) la orice intrebare. Daca
dumneavoastra vi se reproseaza vina de a fi necredincios, mie mi se reproseaza vina de a
readuce in discutie o idee considerata o simpla superstitie atavica.
Cred ca v-ati dat seama ca urasc dogmatismul, asa ca sper ca raspunsurile mele vor fi
intelese ca moduri de a depasi dilemele aduse in discutie si nimic mai mult.
1. De ce mint oamenii? Ca sa se puna intr-o lumina favorabila in scopul de a deveni mai
populari (mandrie), ca sa obtina ceva nemeritat (furt) sau din obisnuinta bolnavicioasa
(nu iubesc adevarul). Mandria, furtul si indiferenta la adevar sunt condamnate de
crestinism, iar a nu minti este o consecinta a acestora.
Indraznesc sa cred ca minciuna intr-un scop nobil este justificata, uneori chiar
obligatorie din punct de vedere moral.
2. Daca reflectati asupra problemei judecatii, cu siguranta veti ajunge la concluzia ca
logic este sa nu se faca inventarul bunelor si relelor, ci „stilul” persoanei sa decida
daca aceasta merita un loc in „Imparatia Cerurilor” (si poate ca verdictul nu este in
alb si negru). Sunt sigur ca anumite fraze din Biblie pot fi interpretate in ideea
aceasta.
3. Banuiesc ca trebuie sa fiti sincer. Totusi, un artificiu psihologic care v-ar putea
fi de folos: Am serioase dubii ca teologii care sustin ca Dumnezeu este in acelasi timp
personal si transcendent (atemporal etc. etc.) si-l pot reprezenta in vreun fel cat de
cat coerent (ceea ce nu inseamna ca se insala). Asadar, nu cred ca este un pacat capital
ca in cautarea lui Dumnezeu sa plecati de la un Dumnezeu abstract, adica de la
absurditatea probabilistica de a exista fiinte capabile de senzatii, ganduri, sentimente
(ceea ce am impresia ca unii oameni numesc „forta suprema”) si sa vedeti incotro va
indreapta acest punct de plecare. Pentru mine si acest punct de sprijin inseamna foarte
mult (si ma tem ca mai mult de atat nu am decat „in zilele bune”)
4. In situatia aceasta, daca faceti ceea ce credeti ca e bine, atunci chiar faceti bine.
5. Cu tot respectul, intrebarea e ori prea subtila, ori caraghioasa. Fapt divers apropos
de „pagani”: ma atrage foarte puternic ideea musulmana ca raul nu vine neaparat de la
oameni, ci chiar de la Dumnezeu … „distrugatorul lumilor” … etc. etc. Ideea trebuie
sa fie cu siguranta ca nu poate exista bine fara sa existe rau. Religia lor
mi se pare mai evoluata decat a noastra din acest punct de vedere, dar, sigur, e doar o
chestiune de gust.
6. Greseala este a lor, nu a dumneavoastra.

I.A. M-ai pus pe ganduri!!!!

In legatura cu prima intrebare …eu cred ca rostul bibliei este de a se subantelege oamenilor prin idei mari …adika cele zece porunci sunt o ilustratie a unei idei de bine care „dumnezeu” a lasat-o.Nu sunt un om credincios desi de mic ti se intipareste credinta ,sunt n posibilitati…si stiinta ca sa va dau un exemplu concret: „Albert Einstein”- Raul nu exista! Este doar absenta binelui! un om genial. Citatul acesta se refera la „bine” ca la un element cu o unitate de masura determinata, caldura se masoara nu? in grade dar frigul? frigul nu are o unitate de masura determinata, in concluzie nu exista….si ideea asta poate schimba parerile multor oamnei cum ca raul este ca si frigul , adika nu exista ,este doar absenta binelui. Cat despre religie in sine…Tot ce pot spune este ca biblia a fost scrisa de oameni ….cred ca asta spune tot!

Am primit mesajul prin mail si il dau mai departe. Dumneavoastra, domnule I.A., veti hotari daca il veti publica sau nu. Se vor supara dogmaticii iar nestiutorii vor afla ca si altii s-au intrebat la randul lor.

Fwd: Eugene Ionesco …si D-zeu

Nu, nu este vorba de vreun act notarial, prin care reputatul dramaturg îşi împarte bunurile. Probabil că nici nu a existat aşa ceva. Este vorba de un document deosebit, apărut în publicaţia pariziană „Le Figaro Litteraire” a doua zi după moartea lui Eugene Ionesco, survenită în 1994.

TESTAMENT
Mesajele nu au nici un efect asupra mea. În acest moment mi-e totuşi atât de rău încât îmi este greu să scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violentă. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest dar care îmi aduce totuşi, câteodată, un somn atât de plăcut. Mi se joacă piesele cam peste tot în lume şi cred că aceia care se duc să le vadă râd sau plâng, fără a simţi dureri prea violente. Ştiu că se va sfârşi curând, dar, cum am spus-o de curând, fiecare zi este un câştig.
Mi-e greu să continui, din pricina acestui vid existenţial
Câteodată vin să mă vadă prietenii, câţiva prieteni devotaţi. Îmi face mare plăcere să-i văd, dar după o oră obosesc. Oare ce altceva făceam, mai bine, înainte? Cred că mi-am pierdut timpul şi că am alergat în van. Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid. Ca de obicei, mă gândesc că poate voi muri în această seară sau, să nădăjduim, mâine ori poimâine. Sau, chiar, cine ştie cât timp mai târziu. Când nu mă gândesc la tot ce poate fi mai rău, mă plictisesc. Câteodată mă gândesc că mă gândesc, mă gândesc că mă rog. Cine ştie, poate că va fi totuşi ceva, va fi ceva. Poate că după va fi bucuria. Care este forma lui Dumnezeu? Cred că forma lui Dumnezeu este ovală.
Am fost ajutat de mulţi oameni cărora le datorez recunoştinţă
Am fost ajutat în carieră – carieră, cum se spune – de un mare număr de oameni cărora le datorez recunoştinţă.
A fost, mai întâi mama, care m-a crescut, care era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată – după cum am povestit adesea – de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris. Dar pe parcursul vieţii, mai ales soţia mea, Rodica, şi fiica mea, Marie-France, au constituit pentru mine cel mai mare ajutor. Fără ele, este limpede că n-aş fi făcut nimic, n-aş fi scris nimic. Le datorez şi le dedic întreaga mea operă. Apoi, mai târziu, au fost toţi profesorii mei de la liceul din Bucureşti.
Datorez mult şi unui escroc, Kerz, care s-a declarat falit în ziua ultimei reprezentaţii cu Rinocerii la New York, ceea ce lui I-a adus, în 1940, suma de 10.000 de dolari, dar şi mie mi-a adus renumele în Statele Unite. El m-a ajutat fără să vrea. Au fost, apoi cronicile literare engleze şi franceze. În plus aceste cronici au ridicat împotrivă pe criticii de stânga care crezuseră la început că eu însumi sunt de stânga aşa după cum ceilalţi mă credeau de dreapta. Apoi, încă o dată soţia mea, mereu soţia mea, care m-a obligat să-mi trec examenul de licenţă. Şi mi-a făcut bine, dorind să mă distrugă, cea de-a doua soţie a tatălui meu, Lola, care m-a dat afară din casă, provocându-mă în acest fel să mă descurc şi să reuşesc. Mi-au făcut bine profesorii de la Liceul Sf. Sava care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat să-mi iau bacalaureatul într-un liceu de provincie, ocrotit de sora soţiei mele, Angela, care ţinea o pensiune pentru liceeni (liceeni care, după câte ştiu eu, n-au reuşit în viaţă). Vagabondând de la unul la altul, de la unii la alţii, eu, cel fără adăpost, am acum unul din frumoasele apartamente din Montparnasse. Am mai fost, în sfârşit, ajutat câteodată de rude mai mult sau mai puţin îndepărtate, de către mătuşa mea Sabina şi mătuşa mea Angela, de către profesori care îşi imaginau că am geniu. Am fost ajutat, mai recent, în timpul războiului din 1940 de Anca, mama soţiei mele, care în ciuda durerii proprii, cu inima sfărâmată, i-a lăsat pe ginerele şi fiica ei să plece în Franţa. A murit, sperând să se reîntâlnească cu noi la Paris, unde nu a putut ajunge. A murit cu această nădejde.
Poate Dumnezeu este acela care m-a ajutat toată viaţa şi eu nu mi-am dat seama
Am fost ajutat de Dumnezeu atunci când, refugiat la Paris pentru că nu voiam să mă alătur comuniştilor de la Bucureşti, am plecat într-o zi la piaţă fără un ban în buzunar şi am găsit pe jos 3000 de franci (din 1940!). Atâtea întâmplări mi-au venit în ajutor! Poate Dumnezeu este acela care m-a ajutat toată viaţa, care mi-a sprijinit toate eforturile şi eu nu mi-am dat seama. Am fost ajutat, apoi, de proprietarul meu din strada Claude Terrasse, dl.Colombel, Dumnezeu să-l binecuvânteze, care nu a cutezat să arunce în stradă un biet refugiat care nu-şi plătea chiria dar era poate trimis de Domnul.
În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă las în voie, în braţele Domnului
Şi astfel, din mână în mână, am ajuns să obţin un soi de enormă celebritate şi să ajung împreună cu soţia mea la vârsta de 80 de ani, chiar 81 şi jumătate, cu frica morţii, cu nelinişte, fără a-mi da seama că Dumnezeu îmi dăruise atâtea binefaceri. El n-a abolit, pentru mine, moartea, ceea ce mi se pare inadmisibil. În ciuda eforturilor mele, în ciuda preoţilor, n-am reuşit niciodată să mă las în voie, în braţele Domnului. N-am reuşit să cred destul. Eu sunt, din păcate, ca omul acela despre care se spune că făcea în fiecare dimineaţă această rugăciune: „Doamne, fă-mă să cred în Tine”. Ca toată lumea, nici eu nu ştiu dacă, de cealaltă parte, există ceva sau nu este nimic. Sunt tentat să cred, ca şi Papa Ioan Paul al II-lea, că se desfăşoară o luptă cosmică enormă între forţele tenebrelor şi cele ale binelui. Spre victoria finală a forţelor binelui, cu siguranţă, dar cum se va produce aceasta? Suntem oare fărâme dintr-un tot, sau suntem fiinţe care vor renaşte? Lucrul care mă întristează poate cel mai mult este despărţirea de soţia şi fiica mea. Şi de mine însumi! Sper în continuitatea identităţii cu mine însumi, temporală şi supratemporală, traversând timpul şi în afara timpului.
Cu toate acestea, este greu să-ţi imaginezi o lume fără Dumnezeu
Nu apărem pe pământ pentru a trăi. Apărem pentru a pieri şi a muri. Trăieşti copil, creşti şi foarte repede începi să îmbătrâneşti. Cu toate acestea, este greu să-ţi imaginezi o lume fără Dumnezeu. Este totuşi mai simplu să ţi-o imaginezi cu Dumnezeu.
S-ar putea spune că medicina modernă şi gerontologia doresc, prin toate mijloacele, să reconstruiască omul în plenitudinea sa, aşa cum divinitatea n-a putut s-o facă: în pofida bătrâneţii, a stricăciunii, a slăbiciunii, etc. Să-i restituie omului integritatea, în imortalitate, aşa cum divinitatea n-a ştiut sau n-a vrut s-o facă. Cum n-a făcut-o divinitatea.
În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu
Înainte, sculându-mă în fiecare dimineaţă spuneam: slavă lui Dumnezeu care mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o. Ce-a făcut Dumnezeu din toţi copiii şi vitele pe care I le-a luat lui Iov?
În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu, pentru că eu cred în rău. Dacă răul există, atunci există şi Dumnezeu.

angela- ai spus ca Biserica a scos aceasta : crede si nu cerceta. eu nu stiu daca Biserica a scos acest lucru dar Biblia spune in ioan 5:39 :”Cercetati Scripturile pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.”
cat cu privire la intrebarile tale:
1. sa nu minti este precizat in Biblie foarte clar. pe langa porunca sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau mai sunt si alte versete. ex:”sa nu furati, si sa nu mintiti nici sa va inselati unii pe altii”levitic19:11; Coloseni 3:9
Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, ” Apocalipsa 21:27
Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului. si multe alte versete.
2. nu este datoria noastra sa judecam pe ceilalti chiar daca satan ni-i pune in fata si ne ispiteste sa credem ca noi suntem mai buni ca ei. de fapt nu este asa. fiecare sa vada pe aproapele sau mai pe sus de el insusi. este un pacat care nu duce la moarte: pacatul iertat si este un pacat care nu se iarta : necredinta. daca tu nu crezi Dumnezeu nu are cum sa te ierte trebuie sa crezi si apoi vei fi vindecat. daca vrei din toata inima sa-L gasesti pe Dumnezeu El se va lasa gasit numai cauta-L cu credinta. :”Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi” Il poti cunoaste pe Dumnezeu cercetand Cuvantul pentru a-L implini nu pentru a cauta in el diverse motive de a arata ca Biblia nu e Cuvantul Sau sau alte lucruri de felul acesta. Dumnezeu cunoaste fiecare gand al nostru si stie cu ce scop venim inaintea Lui dinainte de-a ni-l spune. noi ne putem insela dar El ne cunoaste inima. nu e treaba noastra sa vedem care e mai pacatos. un om care minte de exemplu si unul care fura,ucide,preacurveste sunt pacatosi si niciunul din ei nu ajunge in cer ci amandoi ajung in iad.chiar daca unul a facut dupa cum crede el,mai putine pacate. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa ne mantuiasca, sa ne daruiasca o sansa. e sansa vietii noastre si asta e cel mai important. haideti sa nu pierdem aceasta sansa. merita sa traiesti pentru Domnul.
3 eu cred ca ar trebui sa cauti pe Domnul. nu e bine sa spui ca crezi in Dumnezeu si sa minti si nici sa fii sincer.nu ai rezolvat nimic daca faci aceste lucruri. sa stii ca totul e adevarat ca exista Dumnezeu. o poti simti, o poti vedea daca-ti pui inima sa-L cauti pe El.sa nu uitam ca in mainile lui stau vietile noastre si ni le poate lua oricand. daca nu ar fi existat Dumnezeu totul ar fi un haos total pe cand acum e o perfectiune atat in atmosfera e atata exactitate, niciodata soarele nu si-a gresit mersul sau si nici celelalte lucruri si o perfectiune ca aceasta nu ar putea rezulta dintr-un haos: big ban sau cum cred savantii. „…cine nu va crede va fi osandit”.
4. eu cred ca tu te intrebi adeseori care e mai pacatos.am explicat aceasta mai sus sper sa intelegi si sa nu judecam pe altii. cred ca ar fi mai bine sa dai daca vrei sa dai si o faci cu bucurie nu pentru a te vedea altii sau pentru ca o consideri ca o datorie ci Dumnezeu vrea din dragoste.daca ai vazut acest lucru la cersetori te sfauiesc sa nu le dai bani.daca au nevoie intr-adevar de ceva ii poti intreba ce vor de mancare sau poti cauta familii nevoiase care stiu ca au nevoie de bani, poti vizita bolnavii si le poti duce ceva.
5. „Dumnezeu este duh” trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu e om si noi nu Il putem cuprinde.El este nevazut.faptul ca unii il arata ca pe un batran probabil au citit in apocalipsa cand zice :”Imbatranit de zile” desi eu nu sunt de acord cu aceste icoane si iti dau si versete ca sa te convingi :”Faptele apostolilor 17:29
Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. Romani 1:23
şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. Deuteronomul 4:15
Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre,
ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei,” nimeni nu poate sa vada pe Dumnezeu fata in fata si sa traiasca. asa spune Biblia. moise intr-adevar nu I-a vazut Fata Domnului.
6. Nu stiu daca ei te considera credincios sau necredincios pana la urma fiecare crede ca religia lui este buna si poate te considera necredincios dar Dumnezeu iti poate arata care este calea adevarata. daca tu gasesti o religie ca fiind cea care crezi ca este adevarata si ai aceasta confirmare pe baza Biblica poti sa devii membru ai acelei Biserici este important ca tu sa simti ca acolo e prezent Dumnezeu. e adevarat sunt multi care ma vor contrazice dar dar daca alege cineva din Biserica catolica de exemplu sa vina la ortodocsi cei din urma il vor primi bine si vor zice ca nu e pacat asa cred si daca din biserica ortodoxa se hotaraste sa mearga spre o alta religie bineinteles ca cea ortodoxa va zice ca e pacat. daca tu Il cauti pe Dumnezeu din toata inima si vrei sa-L cunosti si te straduiesti in fiecare zi Dumnezeu te va vedea si iti va arata Calea cea buna. Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti dea putere sa intelegi.

Am revenit. Din intamplare am ajuns din nou aici. Vad ca s-au inghesuit multi sa scrie. N-am citit tot.
Referitor la faptul de a recomanda un duhovnic. Daca vrei un duhovnic, tu singur trebuie sa-l gasesti si sa nu astepti sa ti-l recomande altcineva, ca nu asa trebuie sa fie. Daca vrei duhovnic, cere-l mai intai de la Dumnezeu prin rugaciune, apoi cauta-l tu insuti pana il gasesti. Criteriile dupa care cauti un duhovnic le zic si altii. Eu nu stiu sa-ti spun acuma cum trebuie sa fie, poate gasesti scris prin carti, mai intreaba si pe altii. Eu am duhovnic si l-am gasit dupa inima, dar nu stiu daca acesta e cel mai bun criteriu. Eu zic ca e greu de gasit un duhovnic, dureaza chiar ani. Si mai cred ca il vei gasi cand vei fi si tu pregatit. Pana atunci mergi la preotii din parohia ta, de care apartii. Sunt preoti si te pot dezlega de pacate pentru ca au aceasta putere. Daca tu astepti cu sinceritate de la ei raspuns ca de la Dumnezeu, Dumnezeu va vorbi prin gura lor. Dar pentru aceasta e nevoie de smerenie si ascultare… Mai trebuie si rugaciunea ta pentru duhovnic, pentru ca si el se roaga pentru tine…si asa va ajutati reciproc in lucrarea aceasta. Am spus ce am stiut.
Deci daca vrei duhovnic, cauta. Aceasta a fost pentru cine a intrebat de duhovnic.

Iar despre celelalte nu spun decat ca „mult rataciti, nestiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” insusi Dumnezeu a zis asta. E vai de voi ca puneti la indoiala cuvantul lui Dumnezeu si ca il rastalmaciti cum vreti voi.
Bai! „Duh este Dumnezeu” zice Hristos, si bineinteles ca nu se vede ca nu se inmulteste, si toate cele…, dar culmea are un Fiu, chiar are. Si numele lui e Iisus Hristos. Nu pentru ca s-a nascut trupeste, ca Fiul s-a nascut din Tatal inainte de veci, inainte de creerea lumii, si este nascut din veci, fara inceput si fara sfarsit. Aici va sta mintea in loc pentru ca nu puteti sa va inchipuiti asa ceva, e si normal, voi sunteti niste bieti muritori. Cum l-a nascut atunci? Daca chiar te macina intrebarea asta asa de tare ori nu poti crede altfel, iti fac o comparatie. Cum e focul? Arde, lumineaza dar si incalzeste. Si o data cu aparitia focului apare si lumina sa si caldura sa. Dumnezeu e vesnic nu a aparut la un moment dat ca noi astia, dar in acelasi chip si Cuvantul lui Dumnezeu s-a nascut din Tatal inainte de veci la fel cum lumina apare din foc o data cu el. Poti zice ca focul o nascut lumina….

Cum puteti spune atatea aberatii despre Dumnezeu, si despre Biblie? Cum ca totul e o minciuna. Ce fel de oameni sunteti voi, e clar ca nu sunteti dusi pe la biserica, ca nici nu stiti de exemplu ca in timpul liturghiei se citeste din noul testament. Nu stiti voi ca se saruta si se cinsteste? Stiti de ce pentru ca chiar e cuvantul lui Dumnezeu. Matei, Marcu, Luca si Ioan, n-o fost niste betivani care s-o pus sa scrie ce le-o venit lor prin cap despre Dumnezeu, ca sa va minta pe voi si sa va dea de lucru, si o fost insuflati de Duhul Sfant-Dumnezeu atunci cand au scris. Evanghelia inseamna veste buna, n-am auzit nicaieri ca inseamna noua, si cand se citeste, are putere asupra duhurilor necurate-diavolilor. Dar probabil nici asta nu credeti.

Dupa ce unii neaga traditia, voi negati insusi cuvantul lui Dumnezeu si umblati dupa balivernele la unu si la altu. Rau faceti. Mergeti si intrebati la cei care sunt pastratori ai adevarului, preotii bisericii. Stiu ca si aici huliti, ca nu va puteti abtine. Cum vreti voi sa aflati adevarul daca aveti astfel de comportamente?!?!?! Cine cauta cu adevarat cauta pana gaseste, nu pune la indoiala nimic. Cine nu cauta, comenteaza aiurea si in contradictoriu pe site-uri ca asta, sau insala pe altii cu aberatii, nestiind nici el insusi adevarul, doar inselandu-se pe sine; ca daca l-ar fi stiut ar fi avut cu siguranta alte lucruri mai bune de facut.
Nu o sa mai revin cu alt comentariu. Imi ajunge.
Dumnezeu sa ne lumineze!

Adevarul e – cel putin pentru oameni – relativ. De aceea, probabil, „sa nu minti!”‘ nu a fost o porunca necesara, chiar ar fi incurcat de cele mai multe ori. Cu toate acestea, Iisus spunea la Ioan 18, 37 ” … Eu spre aceasta m-am nascut si pentru aceasta am venit in lume, ca sa dau marturie pentru adevar ; oricine este din adevar asculta glasul Meu. ” ne readuce aminte pentru ce ar trebui sa traim, prin felul Lui de-a fi, chiar El e adevarul, iar o porunca de genul „sa nu minti” ar fi fost un soi de pleonasm. Dar, cum orice lucru poate fi rastalmacit, asemenea cum fac politicienii, la fel si preotii zilelor noastre au rastalmacit mesajul extrem de simplu si moral, spiritual, etc, al lui Iisus. In plus eu cred ca mai sunt si lucruri pe care noi nu le cunoastem, nu le intelegem, ne depasesc puterea de intelegere. sunt preluate din generatie in generatie anumite informatii ramase de la o civilizatie antediluviana, dar sensul initial, cu explicatii stiintifice al acestor informatii, s-a pierdut, azi ele fiind prezentate doar in textele religioase, sau in mituri. Aceste marturii ale trecutului fac referire la divinitate, ca o prezenta fizica, dar si la efectele prezentei ei, care nu sunt fizice, ci energetice, spirituale. Eu nu cred ca daca nu ne putem explica anumite lucruri, ele trebuie negate. Asa cum o celula dintr-un corp (dotata fiind ipotetic, cu ratiune) nu si-ar putea reprezenta forma si dimensiunile acelui corp, la fel si noi, oricat am fi de evoluati, apartinem de un sistem de referinta de care nu ne putem desprinde pentru a-l analiza din exterior. Deci, imi pun si eu intrebarea: De ce ar trebui sa ni-l putem reprezenta de Dumnezeu, cand mult mai usor e sa-i vedem „vointa” in noi, imprejurul nostru, peste tot. Cred ca exista Dumnezeu, chiar daca nu ii urmez regulile prea des si…ce ciudat, unii cred in existenta sa cu toate ca nu sunt prea morali, iar altii ii neaga prezenta cu toate ca ii urmeaza, fara sa stie de fapt, regulile.

Stimate domn, v-au apucat remuscarile la batranete pentru cat ati mintit in tinerete? Cam tarziu.
IA pentru Virgil: La tinerete am mintit asa cum au mintit majoritatea dintre semenii mei. Imi pare rau daca nu stii, dar daca spuneai ca Ceausescu este un bou, ceea ce in multe cazuri era un adevar, riscai foarte mult, inclusiv libertatea. Fata de aceste minciuni n-am niciun regret! In plus am mintit de multe ori, si mint si acum cand e necesar, fara nici o remuscare. Spre exemplu cand ajungeam la soacra mea, foarte in varsta minteam cu nerusinare spunandu-i ca arata foarte bine. Am mintit-o pe o prietena de-a mea care era bolnava de cancer spunandu-i ca o sa se faca bine. Dupa opinia mea aceste din urma minciuni sunt minciuni scuzabile, care nu fac rau nimanui, ci dimpotriva. Ceea ce ma doare este ca se minte cu dezinvoltura la scara nationala ca sa se amageasca un popor. Pe de alta parte, as minti daca as spune ca nu m-a durut afirmatia ta. Te iert pentru ca probabil, si eu as fi facut-o la varsta ta! Ceea ce ma doare este ca ea ne demonstreaza ca lumea nu evolueaza!

Cu privire la minciuna, poti citi Coloseni 3:9 –

„Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui”

Cel putin referinta asta mi-a venit prima in minte pentru ca mi-a placut tot capitolul 3 din Coloseni.

Iolanda, daca fiecare ar avea o bucatica din Dumnezeu, cum crezi ca a fost totul la inceput? Dumnezeu a vrut sa se imparta in niste fiinte?
Chestia asta mi se pare mult mai putin credibila decat ce zice Biblia si daca ar fi asa, care mai e scopul tau pe lumea asta? Ai citit Biblia vreodata?

Cu privire la diferitele dogme, eu cred ca credinta de baza conteaza, restul sunt doar ce intelege fiecare din ce citeste din Biblie. Niste credinciosi adevarati, chiar daca ar fi din dogme diferite, ar trebui sa fie uniti in Domnul Isus si… sa se inteleaga. Eu chiar daca nu sunt fac parte din Biserica Ortodoxa, cred ca exista ortodocsi cu credinta adevarata care vor fi mantuiti, fata de altii care sunt doar cu numele… (cum s-a pomenit si mai sus).

Buna ziua,

Voi incerca sa va raspund astazi la punctul 6, cel in care vorbiti despre reprezentarea Lui Dumnezeu, cumva pe aceiasi linie ca si maruisi.
In primul rand sa stabilim o base line. In credinta Ortodoxa Dumnezeu este unul in fiinta intreit in persoana. Cele 3 persoane sunt: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant. Cel care este uneori reprezentat ca un batran este Dumnezeu Tatal.
Pe de alta parte in exista anumite canoane dupa care se fac picturile. Reprezentarea Lui Dumnezeu Tatal nu este canonica, oricum ar fi ea deoarece nimeni nu L-a vazut in afara de Fiul. Totusi, exista o icoana, a Sf. Andrei Rubliov, Sfanta Treime, care din cate stiu este singura recunoscuta de Biserica Ortodoxa. In aceasta icoana este prezentata scena din vechiul testament de la stejarul Mamvri in care trei oameni il viziteaza pe Avraam si sunt pusi de acesta sa stea la masa. Fiecare din aceste persoane este o persoana a Sfintei Treimi.
Cam atat pentru moment, ma poti contacta pentru mai multe informatii despre icoana Sf. Andrei Rubliov sau orice alte informatii despre credinta ortodoxa. Pe cat mi-e posibil o sa iti raspund la ele.

Cu respect,
Mihail

Domnul sa ne dea intelepciunea Sa!

Nu putem afirma ca o credinta e mai dreapta decat alta …nu spun sa adoptam alta credinta decat cea mostenita sau sa le adopti pe toate ca fiind drepte…nici o religie nu e atotstiutoare si deplin indreptatita sa poarte numele de credinta cea dreapta dar nu te astepta sa-ti aduca pacea interioara niste canoane scrise de altii in secole pierdute, te vor calma si te vor infasura intr-o straie comoda pentru a te impiedica sa vezi dincolo de aparente sa gandesti si sa simti independent. Important ,cred eu, este sa acceptam defectele si diversificati de forma din jurul nostru …nu exista ceva perfect …e doar un concept abstract trecut prin prisma propriilor trairi si sentimente…si apoi cine spune cu desavarsire ca un lucru este adevarat sau fals sau macar sa fie real?
Religile mi-au creat intodeauna o problema de gandire”
De ce intotdeauna textele biblice au avut intotdeauna un caracter pronuntat de discriminare intre femeie si barbat…de ce oare Biserica a scos lozinca”Crede si nu cerceta!”? Ii este oare teama ca va ajunge sa nu controleze gandirea omului…”cel sarac cu duhul va mosteni imparatia cerurilor”
Dar oare asa este?

1.Nu este adevarat ca nu exista nici o referire la minciuna in Biblie. Una din cele zece porunci este „sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau” ceea ce este totuna cu minciuna. Pe de alta parte, suntem invatati de parinti si de biserica, sa nu mintim. A minti este un pacat si va fi pedepsit de Dumnezeu.
(…) Nu da vina pe compatibilitatre in ceea ce priveste religia. Credinta in Dumnezeu ar trebui sa te elibereze. Canoanele sunt data pentru a pastra neatinsa drepata credinta. Ce ar fi daca ne-am lua dupa toti, dupa baptisti si dupa catolici, sau dupa liberalismul care este in zilele noastre?! Ar fi dezastru.
Iti spun ca si din cei ce merg la biserica, multi sunt care nu se vor mantui, pentru ca nu au drepta credinta. Si sunt multi si dintre preoti care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Dar tu daca-L cauti pe Dumnezeu il vei gasi fara nici o indoiala.
2.Referitor la a doua ta preocupare spun limpede ca cel care marturiseste ca e Dumnezeu dar pacatuieste are totusi sanse la mantuire daca se pocaieste(isi schimba comportamentul in bine), pe cand tu care nu accepti existenta lui Dumnezeu, sau o negi, sau te indoiesti, chiar daca zici ca nu faci alte pacate nu ai sanse la mantuire. Si mai trebuie spus ca de aceea nu esti ispitit pentru ca tu nu crezi in Dumnezeu si nici nu ai de luptat cu raul din tine si din lume. Traiesti bine mersi in necredinta. „Pute da-i caldut.”
3. Fii sincer, dar sincer cu adevarat, cu tine si cu Dumnezeu. Dumnezeu iti stie credinta sau necredinta, dar tu nu stii ce credinta sau necredinta ai. Exista un verset in Biblie referitor la cei care nu cred in Dumnezeu si ii tagaduiesc existenta:”Zis-a cel nebun intru inima sa: nu este Dumnezeu!” (Psalm 52 versetul 1) Daca vrei sa ai raspunsuri la intrebarile tale citeste Biblia (Sfanta Scriptura) cu inima deschisa fara sa mai cauti nod in papura ci sa-L gasesti pe Dumnezeu in ea, iar toate intrebarile tale aseaza-le la picioarele lui Dumnezeu prin rugaciune. Fara rugaciune nu vine luminare de sus. Trebuie sa te apropii tu primul de Dumnezeu, ca fiul risipitor si Dumnezeu iti va iesi inainte, pentru ca te asteapta.
4. Nu da bani la cersetori indiferent de care sunt. Cel mai bine ar fi sa le dai de mancare sau imbracaminte sau altceva ce le este de folos dar nu bani. Pentru ca cu banii fac ce vor ei, fumeaza si beau alcool, si altele, pe cand pe celelalte daca nu le vor, sa nu le dai nimic. Miluieste-i pe cei care au intradevar nevoie de ajutor. Dar sa nu miluiesti pe nici unul, pentru ca sunt unii care fac meserie din cersit, nu este corect.
5. Dumnezeu Tatal nu poate fi reprezentat in nici un fel. Daca sunt icoane in care Dumnezeu Tatal este reprezentat ca un batran acelea nu sunt ortodoxe, nu sunt dupa dreapta credinta. Reprezentari ale Fiului se pot face pentru ca El S-a intrupat, de asemenea si pentru Duhul Sfant pentru ca S-a aratat in chip material ca un porumbel sau ca niste limbi de foc. De ce este totusi Dumnezeu Tatal reprezentat ca un batran? Pentru ca batranul este „incarcat de ani” ca si Dumnezeu care este vesnic.
Dumnezeu nu poate fi reprezentat ca o femeie sper sa intelegi asta.
Iar despre ingeri iti spun ca nu au sex. Iar dovada pentru aceasta sta insusi cuvantul lui Hristos care zice ca: „In Imparatia lui Dumnezeu nu se vor mai insura nici nu se vor mai marita ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu.” Daca ingerii ar avea sex, care s-a facut pentru ca neamul omenesc sa se poata inmultii, inseamna ca si ingerii sunt perechi si se inmultesc, ceea ce nu este adevarat. Ingerii sunt fiinte nemateriale si este nefiresc ca niste fiinte care sunt intr-o altfel de lume, nemateriala, diferita de aceasta, sa vieze dupa legile lumii in care traim noi care suntem cu trup.
Sper ca ti-am raspuns la intrebari si sper ca o sa ajungi vreodata sa citesti ce am scris.
Fereste-te de erezii!
Doamne ajuta!

P.S. Pe Dumnezeu in aflii cu inima nu cu ratiunea!

Am varsta apropiata si am crescut in aceleasi conditii cu dvs. Am aceleasi intrebari dar imi amintesc ca nu le aveam in tinerete cand totul parea simplu. Astept si eu cu interes raspunsurile tinerilor care rezolva testele de pe site. Daca vreti sa va amuzati sau daca vreti sa va verificati: http://www.funtrivia.com/quizzes/religion/index.html
P.S. Credinta adevarata nu are nevoie de argumente.