PSIHOTESTE ONLINE

Încep să mă îndoiesc din ce în ce mai mult că evenimentele din 89 au schimbat in bine ceva esenţial în România. Sau dacă au schimbat, au schimbat radical acolo unde nu trebuia si in rau…
Poate că puţină lume ştie explicaţia pentru care Ceauşescu nu a construit nici o autostradă. Ceauşescu, copil de ţărani săraci lipiţi pământului avea o adevărată obsesie pentru pământ. În mintea lui primitivă de ţăran, pământul trebuia folosit exclusiv pentru agricultură. Din acest motiv oraşele nu puteau să se extindă pe orizontală preferându-se înălţarea pe verticală şi pentru faptul că autostrăzile „consumau” o suprafaţă inacceptabilă de teren au fost eliminate din proiecte. Ceauşescu a crezut că circulaţia rutieră poate fi suplinită de circulaţia pe calea ferată, dând prioritate construirii şi reabilitării căilor ferate. Bine, veţi spune totuşi că a construit autostrada Bucureşti – Piteşti. De fapt autostrada Bucureşti Piteşti a fost începută pe vremea lui Gheorghe Ghiorghiu Dej iar Ceauşescu a fost nevoit să o termine. În plus, pe vremea când Ceauşescu era pornit să construiască diguri, după una din inundaţiile catastrofale ale vremii, a făcut un scandal imens când a observat că digurile sunt la distanţă de zeci de metri de albia râului. A dat ordinul absurd ca digurile să nu fie mai depărtate de câţiva metri de albie, ca să putem valorifica terenul agricol situat dincolo de ele. S-a încercat să i se explice că pentru a apropia digurile de albie ar trebui să fie supraînălţate ceea ce ar fi fost imposibil tehnic şi economic. Din câte ştiu, a fost foarte dificil să fie convins. Obsesia lui pentru pământ nu ţinea cont nici de principiile tehnice nici de cele economice.
De la această situaţie aberantă, de supraevaluare a terenului şi a bogăţiilor subsolului care ne-a afecta serios atât pe plan urbanistic dar şi economic, asistăm astăzi la o altă situaţie la fel de absurdă, dar pe dos. Există un dispreţ suveran pentru terenul agricol, lăsându-l la voia întâmplării. Suprafeţe imense stau necultivate ani întregi. Nu mai există niciun fel de reguli, oraşele năvălesc peste câmpuri, mergi cu maşina pe şosea şi indicatoarele de localităţi te întâmpină cu sute de metri, dacă nu cu kilometri înainte de apariţia primelor case. Pe de altă parte am văzut din ce în ce mai des case construite în plin câmp, pe autostrada Bucureşti Piteşti poţi vedea pe dreapta sau pe stânga construcţii gigantice, hale şi depozite care ocupă cea mai fertilă suprafaţă de teren agricol. Pe mai nimic străinii au cumpărat practic tot terenul agricol al Banatului, altă zonă cu un imens potenţial agricol. Acesta e de fapt rezultatul real al pariului cu agricultura!!!
Am pierdut toate bancile, pardon, le-am privatizat, am pierdut operatorul de telefonie,pardon, l-am privatizat (catre o entitate de stat!!!?),am pierdut petrolul, pardon, l-am privatizat, am pierdut toti operatorii de utilitati, pardon, i-am privatizat (Enel e o comapanie de stat, deci nu am privatizat Electrica, ci am dat-o statului italian)
Acum ne pregatim sa dam mai pe nimic si aurul, cu niste riscuri majore pe plan ecologic. Poate gresesc, dar parca suntem in postura amerindienilor dupa descoperirea Americii de catre Columb, pacaliti de spanioli cu margele colorate in schimbul carora sa le cedeze aurul şi celelalte bogăţii.
Am sentimenul ca suntem intr-un razboi pe cale sa-l pierdem (daca nu cumva l-am si pierdut) in care nu prin forta armelor, ci prin asa zisa integrare europeana si cu largul concurs al conducatorilor nostri toate bogatiile solului si subsolului vor lua calea strainatatii, noua ramanandu-ne privilegiul sa muncim ca niste sclavi, pe nimic, sau sa luăm calea pribegiei. Şi pentru asta trebuie sa le mulţumim celor care ne conduc!
Deci hai să recapitulăm. Ce drepturi ne-am câştigat! Ne-am câştigat dreptul de a critica, de a ne spune opiniile fără să ne temem. Drept care s-a transformat în a flecări, fără nici o urmare, fără nici o consecinţă palpabilă. Am câştigat dreptul de a circula liber. Drept urmare, un sfert din populaţie a emigrat. Nenorocirea e ca acest sfert este cea mai valoroasă parte a populaţiei României. Oameni inteligenţi şi bine pregătiţi profesional, informaticieni, medici, ingineri constructori, dar şi oameni harnici, cu iniţiativă dornici să muncească chiarşi la strâns căpşuni au plecat definitiv. Am rămas cu leneşii, pensionarii, cu magistraţii şi securiştii…. Am câştigat dreptul de a alege şi de a fi aleşi. Ca urmare, de peste două decenii aceleaşi figuri macabre conduc Romania.
Să vedem ce am pierdut! Am pierdut un loc de muncă asigurat! Practic, industria românească a dispărut!! Şomajul a ajuns la limite astronomice. Pensiile au devenit simbolice, deşi ai muncit o viaţă întreagă cu speranţa unei pensii decente. Deci am pierdut securitatea socială. Am pierdut şi securitatea alimentară! Mâncăm lucruri pe care nu le controlează nimeni, sau controlul este formal. Rezultatul: o creştere alarmantă a bolilor de nutriţie, o creştere nesănătoasă a greutăţii corporale după modelul american. Am pierdut relaţiile armonioase în familie şi în societate. Nu mai există practic prietenii, există doar asociaţii pentru exploatarea unor oportunităţi, numărul conflictelor şi proceselor în familii a crescut alarmant. A crescut şi numărul divorţurilor. Atmosfera din societate şi familie a devenit otrăvitoare, îmbibată de ură şi interese meschine.
Nu cred că asta ne imaginam în 89 când ne bucuram că am scăpat de dictator!
01.10.2013