PSIHOTESTE ONLINE

Focalizat pe gesturile şi cuvântările aproape zilnice ale dlui Băsescu am pierdut din vedere să cercetez mai atent faptele guvernanţilor. Se spune că democraţia consistă în a alege răul cel mai mic dintre două rele. Ce te faci când ai de ales între excroci şi hoţi? Care e răul cel mai mic? Cum alegi între perfizi şi iresponsabili? Dar între haini şi tembeli? Am spus-o şi o repet: Băsescu nu e preşedintele meu, dar am serioase îndoieli că guvernul Ponta m-ar reprezenta mai bine.
Cum pot să-l scuz pe un ministru al culturii când optează pentru tăierea fondurilor destinate bolnavilor de SIDA în favoarea unor festivaluri. Cuvântul cinic este prea duios, tembel nu este cuprinzător, iresponsabil este mult prea puţin! La limită mi-e ruşine că m-aş putea numi intelectual alături de acest specimen cu aere de gânditor. Goebels probabil ar putea lua lecţii de cinism de la dl Barbu.
Apoi ce aş putea să cred despre dl Şova, ministru marilor proiecte. Probabil că poate să producă gafe chiar mai monumentale decât erorile antisemite emise de ceva vreme. Cu observaţia că acele erori nu ne-au produs decât semnificative conflicte internaţionale, dar recentul proiect de construcţie a autostrăzilor ne poate băga în faliment naţional. Poate că el stârneşte satisfacţia unei duzini de baroni locali dar pentru economia naţională se dovedeşte inutil şi împovărător ca o piatră de moară. Se împlineşte aproape un an de când dl Şova nu a catadicsit să refacă sau să verifice evaluările lucrărilor deşi se vedea de la o poştă că sunt umflate „nu cu pompa ci cu trompa” parafrazând o scenetă celebră cu Toma Caragiu. Poate că dl Şova crede că autostrăzile sunt menite să impulsioneze turismul sau deplasările senatorilor şi deputaţilor la şedinţe în Bucureşti şi nu economia naţională? Încep să am serioase îndoieli că dl Şova are criterii obiective şi serioase, pe fondul proiectării reţelei de autostrăzi în beneficiu economiei naţionale. Din cele explicate am înţeles că obiectivul principal ar fi să construim câţi mai mulţi kilometri ca să ajungă „la tot cartierul”. O lipsă de viziune mai gravă sau o viziune mai păguboasă nici că se putea!!!
Una din victoriile obţinute în primele zile de guvernare ale USL a fost eliberarea vechii conduceri a RTV şi instalarea unei echipe de încredere în frunte cu dl Săftoiu. După aproape un an noua echipă „o face de oaie” la propriu şi la figurat. Când a greşit USL, când l-a nominalizat de Săftoiu sau când îl demite azi? Nu cumva USL se pregăteşte să facă o eroare şi mai mare grăbindu-se să numească pe un oarecine???
În sfârşit problema mult comentatei accize la combustibil în valoare de şapte eurocenţi. Winston Churchill spunea în stilul său şugubăţ că sporirea taxelor ar fi similară cu efortul unui om care stă cu picioarele într-o găleată şi încearcă să o ridice trăgând-o de mâner. Într-o perioadă de criză, când scopul tău declarat cu care ai câştigat alegerile e să relansezi economia este antiproductivă sporirea taxelor în special pe energie. Nu pot fi bănuit că l-aş simpatiza pe dl Băsescu, dimpotrivă, dar trebuie să recunosc că în privinţa accizei are dreptate, pe fond. O strategie economică responsabilă pentru relansarea economiei este incompatibilă cu mărirea accizelor. Pe de altă parte guvernul o dată ce şi-a asumat cu cordul FMI această măsură, dă dovadă de slăbiciune atunci când o retractează, fie şi parţial. Fie nu a gândit corect atunci când nu a acceptat alte variante propuse de FMI, fie greşeşte acum când revine. Mi se pare însă mult mai gravă revenirea pentru că dezvăluie fie o cruntă superficialitate fie o lipsă de profesionalism, ca să nu spun prostie.
Şi acum ultima ispravă! Bomboana de pe colivă! Prin noul Cod de procedură penală parlamentarii introduc un nou concept: „demnitarul” care să desemneze deputaţii, senatorii şi preşedintele ţării. Vezi Doamne ei nu pot fi asimilaţi cu funcţionarii publici care sunt numiţi şi nu aleşi, ca ei. În treacăt fie spus, aş fi mult mai mulţumit dacă parlamentarii ar fi numiţi de Academia Română pe bază de competenţă (sau măcar de Institutul Mina Minovici pe bază de examen psihiatric) decât aleşi pe baza talentului de a debita minciuni. Ceea ce au uitat însă aleşii noştrii e să definească modul cum îi va trata justiţia în baza acestei invenţii semantice. În fapt justiţia negăsind nici o referire la modul cum poate fi judecat un „demnitar”, care nu e nici ceăţean, nici funcţionar public, nu are nici un drept să-i judece. Eu aş accepta şi termenul de demnitar, ca să le fac pe plac, cu condiţia ca în actul normativ respectiv să se specifice că toate pedepsele pentru „demnitari” se dublează faţă de pedepsele pentru cetăţenii de rând şi faţa de funcţionari publici. În aceste condiţii chiar aş saluta o asemenea iniţiativă…
11.12.2013