Se închide cercul! (II)

     Imediat după 89 s-a construit  imaginea care să arate că Securitatea şi-a pierdut forţa şi a dispărut. Practic, unele structuri, în special cele economice şi-au încetat existenţa. Noul SRI s-a dispensat încet încet de oamenii vechii Securităţi, fie că au intrat în pensie, fie că au fost integraţi în structuri particulare, în majoritate servicii de pază şi protecţie. Cu excepţia cazului Pleşiţă toţi cei implicaţi au refuzat orice publicitate astfel că la un moment dat mulţi au crezut că am scăpat de Securitate. Personal cred însă că a fost o imensă diversiune menită să adoarmă vigilenţa.

    Cadrele din structurile economice desfiinţate au apărut în firme particulare derulând contracte şi sume uriaşe. Toate activităţile acelor instituţii au fost acaparate, poate şi banii aflaţi în circulaţia contractelor  în derulare de către aceste firme proaspăt înfiinţate. Specialiştii care au plecat de la SRI fie au fost încadraţi în structuri de prelucrare a informaţiei (FNI de pildă, recrutaţi de dl Vântu) fie în cadrul firmelor de pază şi protecţie dar tot pe linie de prelucrare informativă. Mulţi dintre cei care s-au pensionat din SRI au avut de grijă să-şi plaseze tineri apropiaţi, chiar rude,  formaţi în spiritul şi credinţa tutorelui său. Numele actualului general Florian Coldea, a cărei carieră spectaculoasă ridică o serie de semne de întrebare, coincide cu numele unui vechi şi destoinic general al vechii Securităţi numit tot Coldea!!

    Momentul de cotitură al acestui scenariu a intervenit când la vârful puterii a fost ales dl Băsescu. Cu o viaţă aventuroasă, plină de momente inexplicabile dl Băsescu face tot ce-i stă în putere să fortifice serviciile secrete sub pretextul „siguranţei naţionale”. Revenind la personajul Băsescu, trebuie avut în vedere că meseria sa şi mai ales funcţia sa de dinainte de 89 îl obligau să lucreze în strânsă legătură cu Securitatea, dacă nu cumva ca ofiţer acoperit al Securităţii. Într-o oarecare măsură, era firesc să fie aşa, toate serviciile de informaţii îşi culeg date de la cei care vin în contact cu străinii şi monitorizează activitatea celor care, având munci de răspundere pot divulga secrete de stat. Mai mult, având în vedere tendinţa tinerilor şi în special a specialiştilor de înaltă calificare de a scăpa de paradisul „Epocii Ceauşescu” prin emigrarea sub orice formă în Occident, Securităţii i s-au conferit puteri discreţionare pentru a se curma acest fenomen. Orice posibilitate de a pleca în Occident trebuiia avizată de Securitate. În biografia dlui Băsescu există momente ciudate care ar putea avea o singură explicaţie. În primul rând, avansarea rapidă şi încredinţarea comenzii unuia dintre cele mai mari vase maritime comerciale româneşti. De regulă în această numire un cuvânt greu ar fi trebuit să îl aibă rezultatele profesionale. Or tocmai dl Băsescu ne destăinuia că la şcoală nu a prea strălucit cu învăţătura. Asta înseamnă că la decizie a atârnat mai greu altceva, presupun că o caracterizare foarte bună a Securităţii, decât dosarul profesional. Probabil modul în care s-a descurcat în Franţa a atârnat greu. Un alt episod ciudat din viaţa dlui Băsescu pentru care însă nu am date suficient ca  să-l comentez. Alegerea însă nu a fost rea deloc. Dl Băsescu s-a dovedit un căpitan care s-a descurcat foarte bine de vreme ce toate petrolierele româneşti similare au avut probleme grave, mai puţin petrolierul comandat de dl Băsescu. Un episod foarte ciudat este cel prin care dl Băsescu pierde comanda petrolierului Biruinţa, fără nici o explicaţie plauzibilă. De regulă, când cineva demonstrează competenţe profesionale strălucite nu se renunţa la el decât în cazuri excepţionale. Am bănuiala că dl Băsescu, sub haina de glorie care l-a acoperit a încercat să facă ceva tare urât, de natură economică probabil. Vreo afacere tare puturoasă care însă l-a costat comanda navei. Marina nu-şi putea permite să piardă un om de valoare decât cu un motiv foarte puternic, cu siguranţă o decizie politică la cel mai înalt nivel.  Apare însă la Anvers ca şi şef al misiunii economice. Este absurd să credem că un om care a dovedit cu fapte că poate să conducă o navă de o valoare imensă este trecut la munca de birou, fără vreun motiv foarte grav. Pentru căpitanul Băsescu, ajuns să stăpânească foarte bine managementul unui colos trecerea la munca de birou, chiar dacă în străinătate, apare ca o pedeapsă. Şi în acelaţi timp ca o formulă de a răsplăti un favor care i s-a făcut. Sunt absolut convins că în calitatea de şef al misiunii economice la Anvers dl Băsescu a devenit dacă nu ofiţer sub acoperire, atunci măcar colaborator zelos al Securităţii. Tot acolo dl Băsescu cred că a exersat foarte mult tehnici de lucru sub acoperire, în special preluarea şi transmiterea informaţiilor de la şi pentru Securitate. Această experienţă cred că îi va fi folositoare mai târziu.

   Am făcut o paranteză privind profilul dlui Băsescu pentru a ne putea explica fenomene pe care altfel nu le puteam înţelege din activitatea de mai târziu ale preşedintelui României. dl Băsescu.  Dl Băsescu, ca Preşedinte al României a realizat cât de valoroasă ar fi o reactivare a cadrelor vechii Securităţi. Deseori, dl Băsescu a afirmat că domnia sa, ca Preşedinte are mai multe surse de informaţii, insinuând că SRI nu este singura sursă. Am convingerea că dl Băsescu a exploatat reţele deja structurate formate din vechi cadre ale Securităţii cu ajutorul cărora şi-a atins atât obiective economice cât şi obiective politice. Spre exemplu, sponsorizările campaniei prezidenţiale dar şi acţiunea de trecere a terenurilor din zona Fundulea din proprietatea statului la terţi, apoi la o companie străină dispărută fară urmă şi în final la fata dlui Băsescu s-au făcut, pe de-o parte cu personaje foarte discrete care şi-au şters urmele, iar pe de altă parte cu mari consumuri de bani şi proveniţi din afaceri afaceri imobiliare cum a fost cele gestionate de dna Bica. Aceste reţele erau „telecomandate” fie prin mesaje ascunse în discursul prezidenţial, fie direct prin mesageri de încredere precum dna Udrea. Tehnica aceasta a învăţat-o dl Băsescu pe vremea când primea şi trimitea informaţii secrete de la Anvers spre centru.

Un alt exemplu ar putea fi fenomenele de-a dreptul ciudate petrecute în timpul suspendării dlui Băsescu. „Erata” publicată de CCR probabil cu consultanţa unor specialişti ai CSM dar mai ales întorcerea dramatică a dnei Aspazia Cojocaru mă face să cred că sunt efectele activităţii intense a unor structuri informative care au coordonat şi au dus la îndeplinire anumite operaţiuni. În cazul dnei Cojocaru pare să fi fost un şantaj care i-a schimbat opţiunea înclinând balanţa spre tabăra controlată de dl Băsescu din cadrul CCR.

 Cred însă că dl Băsescu, în euforia sa de sforar care poate face orice, a depăşit o anumită limită nepermisă care probabil a constituit o imensă şi fatală greşeală. Sunt convins că la un moment dat o informaţie despre aceste structuri paralele exploatate de dl Băsescu a ajuns la organismele informative ale SUA. Poate că această informaţie n-ar fi fost socotită vitală (în definitiv, SUA au colaborat cu regimuri sud americane sau asiatice mult mai corupte) dacă în vecinătatea României nu s-ar fi deschis focarul Crimeei. SUA nu au privit fenomenul corupţiei cu ostilitate în ţările aflate sub inflenţa lor politică până în momentul în care acesta poate să le scape de sub control. Or în România, reţelele de influenţă proruse au căpătat proporţii substanţiale. Prin forţa lucrurilor, ruşii au posibilităţi infinit mai mari de corupţie decât SUA. După opinia mea este deosebit de semnificativ faptul că Gazprom a folosit pentru întocmirea actelor notariale pe fiica dlui Băsescu, ştiut că această companie este una dintre cele mai redutabule arme politice ale lui Putin. Deşi înalţi reprezentanţi ai SUA l-au sprijinit pe faţă şi în cele mai delicate momente, sfidând chiar voinţa populară, astăzi ambasada SUA nu-l mai invită, cum ar fi firesc, în calitate de fost preşedinte pe Băsescu la ceremonii oficiale. Asta demonstrează cu politica SUA faţă de România s-a schimbat şi atitudinea „marelui licurici” faţă de Băsescu a devenit ostilă. Cât de ostilă, va rămâne de văzut, căci dl Băsescu ştie ca prea multe şi e un mare pokerist politic. (va urma)

24 august 2015

  1. Nu sunt comentarii.

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie comentarii.