PSIHOTESTE ONLINE

Despre formele fără fond a început să vorbească Titu Maiorescu, apoi Mihai Eminescu și iată, ultimul pe listă, eu! Primii doi au vorbit de literatură și mai în mică măsură de alte domenii social economice sau artisitice, eu mă voi mărgini la politică pentru că, nu-i așa, ca și la fotbal toți suntem specializati în așa ceva! Chiar și distinsa doamnă Tatoiu!!!
În România imediat după 89 au apărut o puzderie de partide a căror denumire deseori a frizat ridicolul. Denumirile vroiau să oglindească ideologia, statutul însă de multe ori contrazicea ideologia iar practica, atunci când unele partide sau unii reprezentanți au ajuns la guvernare, a demonstrat că singura ideologie a politicienilor noștrii a fost lăcomia lipsită de orice scrupul. Nu generalizez, au existat și unele cazuri singulare rătăcite în această junglă a cărei singură regulă a fost supraviețuirea personală cu orice preț și căpătuirea individuală cu orice risc.
Chiar și în perioadele de campanie, în care aceste zise formațiuni politice ar trebui să-și expună doctrina și mijloacele de ațiune dacă ar veni la putere acest lucru lipsește sau este acoperit de o serie de generalități penibile. Cu alte cuvinte politicienii noștrii nu mai recurg la rațiune pentru că au învățat de la psihologi că mult mai eficient este să recurgă la sentiment. Și nu numai la noi, chiar și în țara socotită cu cea mai avansată democrație- SUA.
De câteva vreme se conturează în psihologie două concepte privind inteligența – inteligența clasică și cea emoțională. Inteligența clasică este cea care dă măsura abilității rezolvării unor probleme, inteligența emoțională caracterizează abilitățile în cadrul relațiilor interpersonale. Uneori, oamenii care rezolvă probleme utile și necesare pentru semenii lor nu au atâta succes cât cei care știu să-și arate meritele în relațiile cu semenii lor chiar dacă unele dintre ele nu sunt meritele lor. Mai mult, oamenii sunt impresionați mai degrabă de spaimă sau de frică, în detrimentul unor mesaje pozitive și acționează ca atare într-o manieră uneori halucinantă. Bunăoară, toată contribuția științei medicale și tehnologiei prin care s-au realizat de-a lungul secolelor eradicarea unor boli fatale prin vaccinare a fost zdruncinată serios de afirmațiile aberante ale unor iresponsabili dornici de audiență.
Audiența, atât a mass mediei cât și a personajului politic a devenit o formă lipsită de fond. Asta pentru că nu contează ce spui, contează să impresionezi. Și cum impresia cea mai puternică la oameni ține de principalele instincte se apelează la frică, la sex sau pe foamea de bani adică pe lăcomie. În aceași ordine de idei, accentul nu se mai pune pe promisiuni, sau dacă apar și astfel de afirmații ele nu se bazează pe mecanisme obiective ci pe iluzii fără acoperire faptică. Recentele hotărâri ale Parlamentului privind acordarea unor pensii speciale pentru diverse categorii, și în primul rând categorii cu un puternic impact propagandistic (pensionari, aparat administrativ, medici, profesori) fără însă să se menționeze sursa de bani care ar putea susține asemenea măsuri fac dovada demagogiei, în ultimă instanță a formei fără fond a problemelor luate în discuție. În alternativă, atacurile la persoană, cultivarea urii interetnice, între diversele categorii socio profesionale are din ce în ce mai mare audiență și este exploată fără scrupule de politicieni. Rezultatul: o imensă acumulare de frustrări care va exploda în conflicte regionale sau chiar mondiale la un moment dat.
Forma fără fond pe plan politic, în esență este o excrocherie. Miza este un câștig unilateral, în sensul că într-o primă fază ambele părți au sentimentul că sunt în câștig, dar după o anumită perioadă rezultă clar că una dintre părți iese în dezavantaj net iar cealaltă parte are de câștigat încălcându-și angajamentele asumate. Alegerile politice de la noi au fost un lung șir de astfel de excrocherii. Au fost promise o serie de măsuri care nu numai că nu au fost îndeplinite dar au fost încălcate grav. Merită o atenție specială acordată promisiunii de a se renunța la imunitatea politică din această campanie versus hotărârea acelorași oameni politici de a-l apăra prin mecanismul imunității pe dl Oprea acuzat de crimă. Asta ca să vedeți cât de goale de conținut sunt promisiunile oamenilor politici de la noi.
Tot o formă fără fond pare că devine activitatea sistemului juridic și în particular a DNA. Amploarea circului mediatic realizat cu sprijinul explicit sau implicit al mass mediei în jurul unor capete de acuzare vag conturate nu se justifică în ceea ce privește lentoarea unor procese și mai ales lipsa de recuperare a prejudiciului cauzat. S-a ajuns la situații de-a dreptul absurde din punctul de vedere al bunului simț: infractori dovediți că au inițiat și au colaborat la devalizarea pe scară mare a statului – cazul Microsoft – scapă nu numai fără pușcărie dar și cu banii furați. Dl Dragnea este anchetat pentru că a vrut să iasă cât mai mulți oameni la vot la Referendumul privind demiterea dlui Băsescu, ceea ce pentru mulți această acuză reprezintă o absurditate, în timp ce dl Băsescu sau oameni ai PDL care au îndemnat cetățenii să nu voteze, ceea ce pentru mulți este o încălcare a legii electorale, nu sunt atinși nici măcar cu o floare. Sistemul bazat pe denunț, pe turnătorie a fost adus la cote superioare celor realizate de defuncta (???) Securitate pe vremea lui Ceaușescu. Mai mult, procese precum Microsoft sau EADS de care nu se mai face acum nici o vorbire sunt eclipsate de anchete sonore ale DNA privind o serie de găinării de zeci de mii de euro. Ceea ce tot românul a văzut la televizor, adică o amenințare fățișă și un șantaj evident realizat de dl Băsescu în calitate de Președinte anchetat la adresa dnei Firea este desconsidetrat de către Procurorul șef al Prchetului General pe motiv că nu există probe. Ca să nu mai vorbim de ceața groasă care s-a lăsat de către justiție peste cazurile Colectiv sau Hexifarma. Asta pe fondul transparenței totale promise de politicieni acum patru ani!!!
Mă veți întreba la ce folosește lunga pololghie pe care v-am ținut-o. Încerc, în rezumat să vă transmit că ar trebui să nu ne mai ghidăm după cuvinte frumoase fără conținut, după promisiuni seducătoare fără consistență. Nu ar trebui nici să fim impresionați de patriotismul sforăitor al unora care acuză în stânga și în dreapta că nu s-a furat țărișoara, deși ei erau paznici la stână. Dacă într-adevăr ni s-a furat ceva, acel ceva sunt milioanele de concetățeni competenți și harnici care au plecat – nu de bună voie – ci siliți de incompetența celor pe care i-am ales până acum. Cei care au furat de decenii, chiar dacă ne promit cu mâna pe inimă că nu mai fac, vor fura în continuare. Cei care au călătorit printr-o sumedenie de partide, unele cu doctrine (formale) foarte diferite, indiferent ce ne spun acum, este clar că nu au decât un scop, acela de a rămâne la butoane ca să-și facă plinul. Cu alte cuvinte votați oameni care au făcut ceva și nu oameni care doar vă impresionează cu vorbe. Votați după fapte și nu după vorbe. Vorbele nu țin de foame. Iar dacă sunt și vorbe urâte chiar că ne otrăvesc sufletul.
Ioan Albescu
25.09.2016